1. [MDA2] burcuș2 sm [At: LB / Pl: ~i / E: mg burkus] (Mgmr) Prusac.
2. [MDA2] burcuș1 sm vz burcuj[1]
3. [DEXI] burcuș s.m. (reg.) Prusac. • pl. -i. /<magh. burkus <lat. med. [Branden] burgus, [Branden] burgicus.
4. [Scriban] búrcuș, -ă s. (ung. Burkus, d. mlat. Borussicus). Vechĭ. Prusian. – Adj. -șesc. adv. -șește.
5. [MDA2] burcoj sm vz burcoș
6. [MDA2] burcoș sm [At: JIPESCU, O. 51 / V: ~oj, ~cuș / Pl: ~i / E: mg burkos] (Îrg) Câine mițos.
7. [Onomastic] BURCUȘ, sculptor. < magh. burkus „prusian”, < lat.-med. Borussus (DLR) sau < Brandenburgul (etim Bogrea, DR II 412); cf. Burcuș nume de cîine, frecv. în Ardeal < magh. burkos „stufos, mițos” (apud Pașca).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL