1. [MDA2] burcaș1 sm [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 352 / Pl: ~i / E: burcă1 + -aș] (Pop) Persoană care poartă burcă1.
2. [MDA2] burcaș2, ~ă [At: CAMILAR, N. I, 257 / Pl: ~i, ~e / E: burcă2 + -aș] 1 (Pop) a (D. oameni) Mâncăcios. 2 sm Copil mic.
3. [CADE] BURCAȘ sm. Bucov. Cel ce poartă burcă1 : un Țigan ~ ... îmbla tot de ici de colea cu burca ’n spate (SB.).
4. [DLRLC] BURCAȘ1, burcași, s. m. (Regional) Copil mic. Ia-ți broboadă și fă opinci burcașilor. CAMILAR, N. I 257. Luîndu-și burcașul în desagi, porni în fruntea convoiului. CAMILAR, N. II 149.
5. [DLRLC] BURCAȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Mold., Bucov.) Care poartă burcă. Era odată un țigan burcaș. SBIERA, P. 2S2.
6. [DLRM] BURCAȘ1, burcași, s. m. (Reg.) Copil mic.
7. [DLRM] BURCAȘ2, -Ă, burcași, -e, adj. (Reg.) Care poartă burcă. – Din burcă + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL