1. [DEX '09] BURATIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: buratec s. m.] – Contaminare între bură și broatec.
2. [MDA2] buratic sm vz brotac
3. [DEXI] buratic s.m. (reg.) Brotac. • pl. -ci. și buratec s.m. /bură + broatec, prin contaminare.
4. [CADE] BURATIC, ❍BURATEC sm. Mold. Bucov. 🐟 BROTAC: de ce ați ieșit cu toții la lună ca buraticii? (ALECS.).
5. [DLRLC] BURATIC, buratici, s. m. (Și în forma buratec) Broatec. Buratici verzi se apără de soare. CAZIMIR, L. U. 10. Pe iarba verde ca buraticul, dedesubt, joacă bucăți de lumină albă. SADOVEANU, O. I 320. Cîte un buratec, rătăcit prin ceață, pîrîia a ploaie. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Calul... se lasă încet-încet într-un strov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. – Variantă: buratec s. m.
6. [DLRM] BURATIC, buratici, s. m. Broatec. [Var.: buratec s. m.] – Din bură + broatec.
7. [Scriban] burátic V. brotac.
8. [DEX '09] BROTAC, brotaci, s. m. (Zool.) Broatec. – Probabil refăcut din brotăcel (după modelul lui gândac – gândăcel etc.).
9. [DEX '09] BURATEC s. m. v. buratic.
10. [MDA2] brătac sf vz brotac
11. [MDA2] broatăc sm vz brotac
12. [MDA2] broatic sm vz brotac
13. [MDA2] brostac sm vz brotac
14. [MDA2] brotac sm [At: CANTEMIR, IST. 108 / V: brătac, broatăc, broatic, brotec, brutac, botrac, brostac, brotec, boratec[1], brotical, buratic / Pl: ~aci / E: lat brotachus] 1 (Zlg) Animal amfibiu înrudit cu broasca, verde, cu pernițe vâscoase la vârfurile degetelor Si: brotăn (1), broască-de-iarbă, brotăcel, răcălie, răcănel, răcăteț (Hyla arborea). 2 (Mor) Broască (28).
15. [MDA2] brotec sm vz brotac
16. [MDA2] broticol[1] sm vz brotac
17. [MDA2] brotoc[1] sm vz brotac
18. [MDA2] brutac sm vz brotac
19. [DEXI] broatec s.m. v. brotac.
20. [DEXI] brotac s.m. (zool.; pop.) Animal amfibiu, din clasa batracienilor, înrudit cu broasca, de culoare verde, cu pernițe vîscoase la vîrfurile degetelor (Hyla arborea); (reg.) brotan, buratic. Brotaci și șopîrle... stăteau ca într-o încremenire pînă cobora amurgul și noaptea (CAM.). • pl. -ci. și broatec s.m. /lat. brotachus.
21. [DEXI] buratec s.m. v. buratic.
22. [CADE] BROTAC, BROATEC sm. 1 🐟 Broscuță verde care trăește pe frunzele arborilor sau prin tufișuri (Hyla arborea) (🖼 621): greierii și broatecii din iarbă făceau o muzică originală (NEGR.) ¶ 2 pr. anal. Lemn scurt și rotund care se pune subt un butoiu, o mobilă grea, etc. spre a le urni din loc mai ușor ¶ 3 🐟 = BROASCĂ [lat. vulg. *brotacus < gr. βάτραχος].
23. [DLRLC] BROTAC, brotaci, s. m. Broatec. Brotaci și șopîrle... șerpi și viermi stăteau ca într-o încremenire pînă cobora amurgul și noaptea. CAMILAR, T. 200. Voi, copiii, intrați goi-pușcă și plescăiți în apă ca brotacii. PAS, Z. I 236.
24. [DLRM] BROTAC, brotaci, s. m. Broatec. – V. broatec.
25. [Șăineanu, ed. VI] brotac m. 1. broască mică de coloare verde (Hyla viridis); 2. lemnul scobit pe care stă capătul grindeiului (la o roată de moară). [Gr. vulg. BRÓTAKOS = clasic BÁTRAHOS: varianta Mold. broátec a păstrat accentul primitiv].
26. [Șăineanu, ed. VI] buratec m. Mold. brotac: ați ieșit toți la lună ca buratecii EM. [Alterațiune populară din broatec, sub influența lui bură: brotacii apar numeroși după o ploaie].
27. [Scriban] brostác V. brotac.
28. [Scriban] brotác și broátec m. (ion. brotahos, at. bátrahos, broască, de unde și alb. brétăk. V. broască și batracian). O broscuță verde care trăĭește pin cîmpurĭ și grădinĭ și care cîntă cînd e timpu a ploaĭe (hyla [viridis orĭ arbóreal]). – Și brotăcél, pl. eĭ (Mold., Munt.), burátic (Mold., după bură) și brostác (Bz.). V. răcănel.
29. [DOOM 2] buratic (reg.) s. m., pl. buratici
30. [MDO] buratic
31. [DOOM 3] brotac s. m., pl. brotaci
32. [DOOM 3] !buratec (reg.) s. m., pl. burateci
33. [DOOM 2] brotac s. m., pl. brotaci
34. [IVO-III] buratec.
35. [DER] brotac (brotaci), s. m. – Animal amfibiu înrudit cu broasca. – Var. brotec, bro(a)tic, brotac, brotan, brotoc(ar), buratec, buratic. Lat. *brotāchus, din gr. βροτάχος, forma ionică, de la βάτραχος (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 831; Thumb 12; Meyer 47; Candrea-Dens., 184; REW 1333; DAR; Philippide, II, 634; Pascu, I, 221; Diculescu, Elementele, 420; Skok, ZRPh., LIV, 481; Rosetti, II, 67); cf. alb. bretëk, calabr. vratiku. Buratec presupune o contaminare cu bură. Der. brotăcel, s. m. (brotac; cintezoi, Fringilla chloris); brotăcime, s. f. (mulțime de brotaci). Din rom. pare a proveni bg. botrak (Alisma plantago), cf. Capidan, Raporturile, 215.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL