1. [DEX '09] BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Fam.) Bunișor. ◊ Expr. bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
2. [MDA2] bunuț, ~ă a [At: SBIERA, P. 9 / Pl: ~i, ~e / E: bun + -uț] (Pfm) 1-2 (Destul de) bun (50). 3 (Îcs) ~-bunuț Foarte bun.
3. [DEXI] bunuț, -ă adj. (pop.; fam.) Bunișor. ◊ Bun-bunuț = foarte bun. • pl. -i, -e. /bun + -uț.
4. [CADE] ❍BUNUȚ adj. Bucov. Trans. dim. BUN. Bunicel, bunișor.
5. [DEX '98] BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Bun + suf. -uț.
6. [DLRLC] BUNUȚ, -Ă, bunuți,-e, adj. (Popular și familiar) Diminutiv al lui bun. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. Cum l-au zărit preuteasa așa de sfîșiat și cu cojocul nou-nouț rupt... au început cu gura la dînsul și a-l sudui, că de ce s-au bătut... și de ce și-au rupt cojocul bun-bunuț. SBIERA, P. 9.
7. [DLRM] BUNUȚ, -Ă, bunuți, -e, adj. (Pop. și fam.) Bunișor. ◊ Expr. Bun-bunuț = foarte bun. – Din bun4 + suf. -uț.
8. [DOOM 3] bunuț (fam.) adj. m., pl. bunuți; f. bunuță, pl. bunuțe
9. [DOOM 2] bunuț (fam.) adj. m., pl. bunuți; f. bunuță, pl. bunuțe
10. [Argou] bunuț, -ă adj. (foarte) bun
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL