1. [DEX '09] BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conspirație; răscoală. – Din pol., rus. bunt.
2. [MDA2] bont1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1618 / V: bunt / Pl: ~uri / E: pn bont, bunt] (Mol; înv) Răzvrătire.
3. [MDA2] bunt1 sn vz bont1
4. [MDA2] bunt2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: pn, rs бунт] (Îvr) 1 Conspirație. 2 Răscoală.
5. [DEXI] bunt s.n. (reg., înv.) Conjurație; răscoală. • pl. -uri. / <pol. bunt, rus. бунт.
6. [CADE] †BONT1, BUNT (pl. -turi) sn. Răscoală, răzvrătire [pol.].
7. [CADE] BUNT 👉 BONT1.
8. [DLRLC] BONT1 s. n. v. bunt.
9. [DLRLC] BUNT, bunturi, s. n. (Mold., învechit) Conjurație, răzvrătire, răscoală. Stați locului, copii, nu faceți bunt, că iepurele nu se prinde cu clopot. ALECSANDRI, T. 1618. – Variantă: bont (La TDRG) s. n.
10. [DLRM] BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt.
11. [Șăineanu, ed. VI] bont a. ciuntit. ║ n. 1. pl. boante, mâini ciuntite: cu boantele desfășă copilul ISP. [Formă nazalizată din but, trunchiu, ca ciont din ciot].
12. [Șăineanu, ed. VI] bunt n. Mold. răscoală, revoltă: vai de mine! o fi iar vr’un bunt AL. [Rus. BUNTŬ].
13. [Scriban] 1) bont V. bunt.
14. [Scriban] bunt și bont m., pl. urĭ (rut. bont, revoltă, d. germ. bund, alianță, coalĭțiune. V. bandă). Rar. Azĭ. Revoltă. V. zaveră.
15. [Scriban] buntuluĭésc și bontăluĭésc v. tr. (rus. buntovátĭ. V. bunt). Mold. Pop. Răscol, revolt. V. refl. Se buntuluĭa ca bivolu’n taboni. V. zavergisesc.
16. [DOOM 3] bont2 s. n., pl. bonturi
17. [DOOM 3] bunt (înv., reg.) s. n., pl. bunturi
18. [DOOM 2] bont2 s. n., pl. bonturi
19. [DOOM 2] bunt (înv., reg.) s. n., pl. bunturi
20. [DER] bunt (bunturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL