1. [MDA2] bungiuc sn [At: DA / V: bunciuc / Pl: ~uce, ~uri / E: nct] (Reg) Haină căptușită cu lână și cusută ca o plapumă.
2. [Scriban] bungĭúc n., pl. e și urĭ (cp. cu buncĭuc). Nord. (Nț.). Haină căptușită cu lînă și cusută ca plapoma.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL