1. [DEX '09] BUNGET, bungeturi, s. n. (Reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: bunget] – Cf. alb. bunk.
2. [MDA2] bunget sn [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. I, 245 / V: buget / Pl: ~uri / E: alb bunk + -et] (Reg) Pădure deasă și întunecoasă.
3. [DEXI] bunget s.n. (reg.) Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; loc în pădure unde copacii sînt mai deși; desiș. Am umblat... prin bungeturile acelii păduri (GORJ.). • acc. și bunget. pl. -uri. /cuv. autoh.; cf. alb. bunk „stejar”.
4. [CADE] BUNGET (pl. -ete, ‼-eturi) sn. 🌳 Pădure deasă, codru secular; desiș întunecos; se văd ~ele de brădet, înnegrind zarea ca o arătură proaspătă (VLAH.) [comp. alb. bunk „stejar”; ca formațiune, comp. brăd-et, stejăr-et, făg-et, etc.].
5. [DLRLC] BUNGET, bungeturi, s. n. Pădure deasă și întunecoasă; loc în pădure unde copacii sînt mai deși; desiș. Și-a săltat pușca în spate, a îndemnat calul cu pintenii și s-a dus prin lumina lui august, pînă ce s-a pierdut prin bungeturile din marginea pădurii. SADOVEANU, O. V 181. Oamenii intrară în bunget și în curînd bărdițele prinseră a bate în tufele de alun. SADOVEANU, O. I 67. M-am rătăcit prin bungetul acelei păduri. ISPIRESCU, L. 96. – Accentuat și: bunget. – Pl. și: bungete (VLAHUȚĂ, O. AL. I 171).
6. [DLRM] BUNGET, bungeturi, s. n. Pădure sau porțiune de pădure deasă și întunecoasă; desiș. [Acc. și: bunget] – Comp. alb. bunk.
7. [Șăineanu, ed. VI] bunget n. 1. pădure bătrână și deasă; 2. crâng des și înțesat în mijlocul unei păduri: prin bungetul ăsta de pădure mergând și pe dibuitele ISP. [Albanez BUNG, stejar: lit. codru de stejari (V. dumbravă)].
8. [Scriban] bungét n., pl. urĭ și e (alb. bunk, art. bungu, stejar). Pădure foarte deasă, desiș: s’a dus până ce s’a pierdut pin bungeturile din marginea păduriĭ (Sadov. VR. 1906, 10, 487), în marginea poieniĭ, ĭeșit din bunget (tot el, Univ. 19 April 1913, 1, 8). V. sihlă.
9. [MDA2] buget1 sn vz bunget
10. [DOOM 3] bunget (reg.) s. n., pl. bungeturi
11. [DOOM 2] bunget (reg.) s. n., pl. bungeturi
12. [DER] bunget (-turi), s. n. – Pădure deasă, desiș. Origine necunoscută- Poate fi în legătură cu alb. bungu, bunk „stejar”. Hasdeu, Col. Traian, 1877, 577, îl considera dacic; apoi, în Cuv. din Bătrîni, I, 245 (cf. Cihac, II, 715 și DAR) îl deriva din alb. În schimb, Meyer 54; Philippide, II, 703 și Rosetti, II, 112, stabilesc doar această legătură, care nu este în mod inevitabil de la cauză la efect.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL