1. [DEX '09] BUNĂVOIE s. f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
2. [MDA2] bunăvoie sf [At: EMINESCU, N. 83 / E: bună + voie] (Îlav) De ~ (sau ~a mea, ta etc.) 1 Din proprie inițiativă. 2 (Îal) În mod liber consimțit. 3 Veselie.
3. [DEXI] bunăvoie s.f. Loc.adv. De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = din voință proprie, din inițiativă proprie; de la sine, singur. De bunăvoie și nesilit de nimeni, formulă de introducere a întrebării prin care cel care oficiază o căsătorie solicită acordul fiecăruia dintre cei doi viitori soți pentru încheierea căsătoriei. • g.-d. -iei. /bună + voie.
4. [DEX '98] BUNĂVOIE s. f. (În loc. adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
5. [DLRLC] BUNĂVOIE s. f. (Numai în loc. adv.) De bunăvoie sau de bună voia mea (sau ta etc.) = a) nesilit de nimeni, din proprie inițiativă; bucuros. Aș zice să pleci mai bine de bunăvoie. CARAGIALE, O. III 47. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba cu care te-ai însărcinat de bunăvoie. ISPIRESCU, L. 18. De bunăvoia lor trăiau exilați. EMINESCU, N. 83; b) de la sine, singur, fără intervenție dinafară. Să știi c-a răposat el singur, de bunăvoia lui. GALAN, Z. R. 250.
6. [DLRM] BUNĂVOIE s. f. (În expr.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din inițiativă proprie; de la sine, singur. – Din bună + voie.
7. [DOOM 3] !bunăvoie (de ~) (benevol) loc. adj., loc. adv. (demisie ~, a demisiona ~)
8. [DOOM 2] bunăvoie (veselie) s. f., art. bunăvoia, g.-d. art. bunăvoiei
9. [DOOM 2] bunăvoie (de ~) loc. adv.
10. [DMLR] bunăvoie s. f., g.-d. (rar) bunăvoi; pl. -
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL