1. [DEX '09] BUMBARA s. f. v. cumbara.
2. [MDA2] bumbara sf vz cumbara
3. [DEXI] bumbara s.f. v. cumbara.
4. [CADE] BUMBARA = CUMBARA.
5. [Șăineanu, ed. VI] bumbarà f. odinioară, obuz pentru asvârlitul bombelor: cu tunuri și bumbarale POP. [Compromis popular între bumbă («bombă») și sinonimul său arhaic cumbara].
6. [Scriban] bumbará V. cumbara.
7. [DEX '09] CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var.: bumbara s. f.] – Din tc. kumbara.
8. [MDA2] combara sf vz cumbara
9. [MDA2] cumbara sf [At: NECULCE, ap. LET. 291/37 / V: (înv) bum~, com~, gum~[1] / Pl: ~le / E: tc kumbara] (Trî) 1 Ghiulea. 2 Piuă.
10. [CADE] ‡ COMBARA = CUMBARA.
11. [CADE] ‡ CUMBARA (pl. -rale) sf. ⚔️ Ghiulea, bombă, granată: granatari cari poartă la sine cumbarale de cele mici, cu feștilă, de aruncă din mîini (N.-COST.) [tc.].
12. [DLRLC] CUMBARA, cumbarale, s. f. (Învechit) Obuz. Mortierele se numeau pive și obuzurile, cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: bumbara (TEODORESCU, P. P. 482) s. f.
13. [DLRM] CUMBARA, cumbarale, s. f. (Înv.) Obuz. [Var. bumbara s. f.] – Tc. kumbara.
14. [Scriban] combará, V. cumbara.
15. [Scriban] cumbará f. (turc. kumbara, granată, d. pers. hum-paré, hum-bara, boambă). Vechĭ. Obuz (proĭectil de tun). Granată: granatarĭ cariĭ poartă la sine cumbarale de cele micĭ cu feștilă de aruncă din mînĭ (N. Cost. 2, 107). – Și comb-, gomb- și bumb- (după boambă).
16. [DOOM 3] cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale
17. [DOOM 2] cumbara (înv.) s. f., art. cumbaraua, g.-d. art. cumbaralei; pl. cumbarale, art. cumbaralele
18. [DER] cumbara (cumbarale), s. f. – 1. Bombă, proiectil. – 2. Mortier, obuzier. Tc. kumbara (Șeineanu, III, 43; Ronzevalle 87), cf. alb., bg. kumbará. Sec. XVIII, înv. – Der. cumbaragiu, s. m. (artilerist), din tc. kumbaraci.
19. [Onomastic] BUMBARÁ subst. < tc. „obuz” (Șăin II) și kumbara cu ac. sens. 1. Bumbara b. (Sur I). 2. Bumbaru, Ioan, mold., act. 3. Bumbur (C Ștef); -a, olt. (16 B I 106); Bumbărești s. (Dm). 4. Bomborăști s. (Giur 226). 5. Cumbara, b. (Giur 277).
20. [DLRLV] BUMBARA s.f. v. cumbara.
21. [DLRLV] CUMBARA s.f. 1. (Mold., ȚR) Bombă, obuz, ghiulea. A: Poartă la sine bumbarale de cele mici, cu feștilă, de aruncă din mîni. NCL II 335. Iară pe cumbaragi-basa îl închisease veziriul . . . pentru o eumbara ce aruncase. IM 1754, 74^;cf. PSEUDO-COSTIN; IM 1754, 72r. B: Iară pe cumbaragi-bașa îl închisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1730, 104r.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL