1. [DEX '09] BULHAC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă. – Et. nec.
2. [MDA2] bulhac sn [At: CREANGĂ, GL. / V: băl~, bâlhoacă[1] / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Smârc.
3. [DEXI] bulhac s.n. (reg.) Băltoacă, mlaștină, smîrc. • pl. -ce, -uri. și bîlhac s.n. /cf. bîhli, bg. бълвоч.
4. [CADE] ❍BULHAC (pl. -ace, ‼-acuri) sn. Mold. Băltoacă: se duce tot înainte pe niște ponoare, pînă ce dă peste un ~.
5. [DLRLC] BULHAC, bulhace, s. n. (Mold.) Băltoacă, mlaștină. Și-aduc apa în căldare Și-o varsă și face bulhac. CORBEA, A. 16. Și numai ce iată că vede în bulhac o scroafă cu doisprezece purcei. CREANGĂ, P. 75.
6. [DLRM] BULHAC, bulhace, s. n. (Reg.) Băltoacă, mlaștină.
7. [Șăineanu, ed. VI] bulhac n. Mold. băltoacă: până ce dă peste un bulhac CR. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] bulhác și bîlhác n., pl. e și urĭ (din *bulvac, *bîlvac, rudă cu bg. bŭlvóč, borîtură, d. bŭlvam, vărs, borăsc. V. bulhărie, bîlc și bolbotină). Est. Băltoagă, mlaștină: a trăĭ acolo unde-s malurĭ de mămăligă și bulhace de lapte acru (Btș.); șesu plin de bîlhace și mocirlă, Prutu și bîlhacurile de pe șesu Horinciĭ (VR. 1909, 8, 176).
9. [MDA2] bălhac sn vz bulhac
10. [DEXI] bîlhac s.n. v. bulhac.
11. [Scriban] bîlhac V. bulhac.
12. [DOOM 3] bulhac (reg.) s. n., pl. bulhace
13. [DOOM 2] bulhac (reg.) s. n., pl. bulhace
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL