1. [DEX '09] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăr.
2. [MDA2] bulgări2 [At: COSTINESCU / Pzi: ~resc / E: bulgăr2 + -i] 1-2 vtr A(-și) arunca (unii altora) cu bulgări (de zăpadă). 3 vt A tencui o construcție cu bulgăreală.
3. [DEXI] bulgări1 vb. IV. 1 tr., refl. (recipr.) A arunca (unii într-alții) cu bulgări (de zăpadă, de pămînt). 2 tr. (compl. indică pereți, construcții) A lipi cu baligă amestecată cu lut, pietriș etc. • prez.ind -esc. /bulgăre + -i.
4. [CADE] BULGĂRI2 (-ăresc) vb. tr. și refl. A (-și) arunca cu bulgări de zăpadă.
5. [DEX '98] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
6. [DLRLC] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Popular) A arunca cu bulgări în cineva. Au stat pe marginea drumului bulgărind cu dărnicie un cîine mic. GALAN, Z. R. 253.
7. [DLRM] BULGĂRI, bulgăresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A arunca cu bulgări în cineva. ◊ Refl. Se bulgăreau cu omăt. 2. A acoperi cu lut scheletul de nuiele împletite al unui grajd, al unei colibe etc. – Din bulgăre.
8. [MDA2] bulgui[1] v vz bulgări
9. [Scriban] 2) bulgărésc v. tr. (d. bulgăre). Arunc cu bulgărĭ în cineva, lovesc cu bulgărĭ. Lipesc cu bulgărĭ de pămînt: ostrețe bulgărite (Ilf.).
10. [DOOM 3] bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, 3 sg. bulgărește, imperf. 1 bulgăream; conj. prez. 1 sg. să bulgăresc, 3 să bulgărească
11. [DOOM 2] bulgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulgăresc, imperf. 3 sg. bulgărea; conj. prez. 3 să bulgărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL