Definiție și ce înseamnă bulbucat

1. [DEX '09] BULBUCAT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formând o proeminență; umflat. ♦ (Despre ochi) Larg deschis, holbat. – V. bulbuca.

2. [MDA2] bulbucat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bulbuca] 1-2 Bulbucare (1-2).

3. [DEXI] bulbucat, -ă adj. Ieșit în afară, formînd o proeminență; umflat. ♦ (despre ochi) Holbat. Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască (EMIN.). • pl. - ți, – te. /v. bulbuca.

4. [CADE] BULBUCAT, BOLBOCAT adj. 1 p. BULBUCA, BOLBOCA ¶ 2 Umflat: se repezi cu amîndouă palmele la obrajii cei bulbucați de băutură ai Primarului RET. ¶ 3 Holbat, ieșit în afară, globulos: cu niște ochi aspri, bulbucați ... iată noua noastră stăpînă GN..

5. [DLRLC] BULBUCAT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară, formînd o proeminență rotundă; (mai ales despre ochi) ieșit din orbite, holbat. Se depărtase de ochii bulbucați ai paznicului. PAS, L. I 90. Capul mare cu ochii bulbucați ai tinichigiului mi-a devenit dintr-o dată simpatic. SADOVEANU, N. F. 107. ◊ (Rar, despre frunte) Bombat. Fruntea mare și bulbucată. ȘEZ. IV 18. – Variantă: bolbocat, -ă (REBREANU, P. S. 188) adj.

6. [DLRM] BULBUCAT, -Ă, bulbucați, -te, adj. Ieșit în afară; formînd o proeminență rotundă. ♦ (Despre ochi) Holbat. – V. bulbuca.

7. [Șăineanu, ed. VI] bulbucat a. globulos și ieșit din orbite: ’și aruncă pocitura bulbucații ochi de broască EM.

8. [Scriban] bulbucát, -ă adj. (d. bulbuc). Boboșat, protuberant, unflat ca un bulb: ochĭ bulbucațĭ. În sud bolbocat (ChN. I, 233 și 251), bobolcat și bobîlcat.

9. [DEX '09] BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

10. [MDA2] bulbuca [At: LB / V: bolboca / Pzi: (3) bulbucă / E: ns cf bulbuc] 1 vr (D. apă) A face bulbuci (1). 2 vr (Fig; d. oameni) A se mânia. 3 vr A ieși în relief, formând o umflătură. 4-5 vtr (D. ochi) A (se) holba.

11. [DEXI] bolboca vb. I. v. bulbuca.

12. [DEXI] bulbuca vb. I. 1 intr., refl. (despre apă) A face bulbuci. 2 refl. (despre ochi) A se holba. 3 refl. A ieși în afară formînd o ridicătură rotundă, a ieși în relief; a se bomba. 4 refl. Fig. (despre oameni) A se mînia. • prez.ind. bulbuc. și (pop.) bolboca vb. I. /bulbuc + a.

13. [CADE] BOLBOCA 👉 BULBOCA.

14. [CADE] BULBUCA (-uc), BOLBOCA (-oc) I. vb. intr. A forma bulbuci (vorb. de apă, cînd plouă, sau despre ori-ce lichid ce clocotește la foc). II. vb. tr. A scoate din găunoșiturile lor, a holba (ochii): hagiul bolbocase ochii și se retrăsese pe o laviță D.-ZAMF.. III. vb. refl. A ieși afară din găunoșiturile lor (vorb. de ochii): i se bulbucaseră ochii cît cepele LUNG. [lat. *volvĭcare < volvĕre].

15. [DEX '98] BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); a (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

16. [DLRLC] BOLBOCAT, -Ă adj. v. bulbucat.

17. [DLRLC] BULBUCA, bulbuc, vb. I. (Obișnuit la pers. 3) 1. Refl. (Despre ochi) A se deschide tare (ieșind din orbite) și a privi fix (de groază sau de mînie); a se holba, a se bleojdi. Ochii lui se bulbucară, furioși, către locul unde se afla cobzarul. PAS, L. I 19. Tranz. Oarță clătină din cap și bulbucă ochii spre cer. C. PETRESCU, R. DR. 53. 2. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci, bășici.

18. [DLRM] BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) holba. 2. Intranz. și refl. (Despre apă, la pers. 3) A bulbuci. – Lat. *volvicare (= volvere).

19. [Șăineanu, ed. VI] bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].

20. [Scriban] bolbocát V. bulbucat.

21. [Scriban] 2) bulbúc (mă) a -á v. refl. (d. bulbuc 1). 1) Mă unflu, ĭes în relief rătund: ochiĭ luĭ se bulbucă (VR. 1910, 6, 289). V. boboșez.

22. [DOOM 3] bulbuca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bulbuc, 2 sg. bulbuci, 3 bulbucă; conj. prez. 1 sg. să bulbuc, 3 să bulbuce

23. [DOOM 2] bulbuca (a ~) vb., ind. prez. 3 bulbucă

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro