Definiție și ce înseamnă bujdei

1. [DEX '09] BUJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă. – Et. nec.

2. [MDA2] bujdă sf [At: I. CR. III, 377 / V: burdă, bușdă / Pl: ~de / E: nct] (Reg) Cocioabă.

3. [MDA2] burdă2 sf vz bujdă

4. [MDA2] bușdă sf vz bujdă

5. [DEXI] bujdă s.f. (reg.) Cocioabă. • pl. -e. /cf. budă, bordei.

6. [CADE] BUJDĂ (pl. -de), BUJDE(A)UCĂ, BOJDEUCĂ (pl. -ce) Mold., BUJDULĂ (pl. -le) sf. Trans. Cocioabă, casă sărăcăcioasă, dărăpănată: oamenii... se uitau la bujda aceea mare, ca la o minune (ȘEZ.); dintr’o bojdeucă neagră, răsare o femeie bine îmbrăcată.

7. [CADE] BUJDULĂ 👉 BUJDĂ.

8. [DLRLC] BUJDĂ, bujde, s. f. (Regional) Casă mică (veche) și sărăcăcioasă, cu pereți slabi; cocioabă, bojdeucă. Doamne, soro, cu cît var ai pus pe bujda asta, zideam o curte. CONTEMPORANUL, VI 97.

9. [DLRM] BUJDĂ, bujde, s. f. (Reg.) Cocioabă.

10. [Șăineanu, ed. VI] bujdă Mold. cocioabă. [Cf. rus. BUDA, colibă].

11. [Scriban] bujdă, bújdeáucă V. bujlă.

12. [DOOM 3] bujdă (reg.) s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde

13. [DOOM 2] bujdă (reg.) s. f., g.-d. art. bujdei; pl. bujde

14. [DRAM 2021] bujdei, bujdeie, (bujdă), s.n. (reg.) 1. Construcție specială pentru uscarea fructelor: „Gospodăriile cu grădini mai mari și cu mulți pruni mai au și câte un bujdei” (Meruțiu, 1936: 12). ■ Pereții din bârne necioplite sunt lipiți în interior și în exterior și au acoperiș din șindrilă, în două ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o ușă pentru introdus lemnele și cu un orificiu pe unde iese fumul. În bujdei sunt așezate rude etajate pe care se pun lesele cu fructe. După ce lemnele au ars, se înfundă ușa și orificiul pentru fum, astfel încât uscarea se face treptat. 2. Groapă (cuptor) în care se face foc pentru a se usca fructele. 3. Casă mică, sărăcăcioasă; bordei: „Ieșiți, babe, din bujdei, / Să vedeți afară ce-i” (Bilțiu, 2006: 230); „... că i-o fost bujda înt-o marjine de sat” (Bilțiu, 2007: 151). ■ (top.) În bujdei, teren în Tăuții-Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Et. nec. (pentru var. bujdă) (MDA). ■ „Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bujdeucă, care înseamnă toate «colibă» (cf. budă)” (DER).

15. [DRAM 2015] bujdei, bujdeie, (bujdă), s.n. – (reg.) 1. Construcție specială pentru uscarea fructelor. Pereții din bârne necioplite sunt lipiți în interior și în exterior și au acoperiș din șindrilă, în două ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o ușă pentru introdus lemnele și cu un orificiu pe unde iese fumul. În bujdei sunt așezate rude etajate pe care se pun lesele cu fructe. După ce lemnele au ars, se înfundă ușa și orificiul pentru fum, astfel încât uscarea se face treptat (Șainelic, 1986: 34); „Gospodăriile cu grădini mai mari și cu mulți pruni mai au și câte un bujdei (uscătoare de prune)” (Meruțiu, 1936: 12). La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, comerțul cu prune uscate era înfloritor. Aceste produse erau exportate până la Viena și în Germania. 2. Groapă (cuptor) în care se face foc pentru a se usca fructele (ALRRM, 1971: 460). 3. Casă mică, sărăcăcioasă; bordei: „Ieșiți, babe, din bujdei, / Să vedeți afară ce-i” (Bilțiu, 2006: 230). ♦ (top.) În Bujdei, toponim în Tăuții Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Et. nec. (pentru var. bujdă) (DEX, MDA); „Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bujdeucă, care înseamnă toate «colibă» (cf. budă)” (DER). Cuv. rom. > ucr. bordej, bg. bordei, magh. bordej (Candrea).

16. [DRAM] bujdei, bujdeie, s.n. – 1. Construcție specială pentru uscarea fructelor. Pereții din bârne necioplite sunt lipiți în interior și în exterior și au acoperiș din șindrilă, în două ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o ușă pentru introdus lemnele și cu un orificiu pe unde iese fumul. În bujdei sunt așezate rude etajate pe care se pun lesele cu fructe. După ce lemnele au ars, se înfundă ușa și orificiul pentru fum, astfel încât uscarea se face treptat (Șainelic 1986: 34); „Gospodăriile cu grădini mai mari și cu mulți pruni mai au și câte un bujdei (uscătoare de prune)” (Meruțiu 1936: 12). La sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX, comerțul cu prune uscate era înfloritor. Aceste produse erau exportate până la Viena și în Germania. 2. Groapă (cuptor) în care se face foc pentru a se usca fructele (ALR 1971: 460). 3. Bordei (Memoria 2004). – „Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bujdeucă, care înseamnă toate «colibă» (cf. budă)” (DER); Rut. bordej, bg. bordei, magh. bordej provin din rom. (Candrea).

17. [DRAM 2021] bujdă, s.f. v. bujdei.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro