1. [MDA2] buiurdiu sn [At: ȘIO / V: buior~, buiorultiu, ~rlău, ~ruldiu, buirultău, ~rultiu / Pl: ~ii / E: tc buyur(ule)] (Trm) 1 Ordin al unui pașă sau al marelui vizir pentru Constantinopol. 2-3 (Pex) Ordin (sau decret) domnesc.
2. [DEXI] buiurdiu s.n. (turc. înv.) Ordin al marelui vizir sau al unui pașă. Aveam de atunci fermanuri și multe buiurultiuri (VĂCĂR.). ♦ Ext. (în Țările Rom.) Ordin sau decret domnesc. • pl. -uri. și buiuruldiu, buiurultiu, buiorultiu, buiordiu s.n. /<tc. buyur(ul)du „ordin al guvernatorului unei provincii”.
3. [CADE] ‡BUIURDIU (-diuri) sn. 1 Ordinul unui pașă sau al marelui vizir pentru Constantinopol ¶ 2 Decret domnesc [tc. buyurdu].
4. [Șăineanu, ed. VI] buiurdiu n. odinioară: 1. ordinul unui pașă sau vizir pentru Constantinopole (în opozițiune cu firman, destinat provinciilor); 2. decret domnesc. [Turc. BUYURDU].
5. [Scriban] buĭurdíŭ n., pl. urĭ (turc. buĭurdu). Vechĭ. Ordin scris de un pașă, de vizir saŭ de domn. – V. firman.
6. [MDA2] buiordiu sn vz buiurdiu
7. [MDA2] buiorultiu sn vz buiurdiu
8. [MDA2] buirultău sn vz buiurdiu
9. [MDA2] buiurlău sn vz buiurdiu
10. [MDA2] buiuruldiu sn vz buiurdiu
11. [MDA2] buiurultiu sn vz buiurdiu
12. [DEXI] buiordiu s.n. v. buiurdiu.
13. [DEXI] buiorultiu s.n. v. buiurdiu.
14. [DEXI] buiuruldiu s.n. v. buiurdiu.
15. [DEXI] buiurultiu s.n. v. buiurdiu.
16. [DER] buiurdiu (-ie), s. n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdisi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).
17. [DAR] buiurdiu, buiurdiuri, s.n. (înv.) ordin scris de un pașă, de un vizir.
18. [DLRLV] BUIRULTĂU s.n. v. buiurlău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL