1. [DEX '09] BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.
2. [MDA2] buimăcit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: buimăci] Buimăcire.
3. [MDA2] buimăcit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 227 / Pl: ~ciți, ~e / E: buimăci] Buimac.
4. [DEXI] buimăcit, -ă adj. (pop.) Buimac. • pl. -ți, -te. /v. buimăci.
5. [CADE] BUIMĂCIT adj. p. BUIMĂCI. Zăpăcit, năuc, uluit, amețit: unde? îl întrebă ea, ~ă, ca și cum ar fi deșteptat-o din somn (VLAH.) .
6. [DLRLC] BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Buimac. Oamenii,.. buimăciți de somn au pus mîna pe arme ș-au dat să iasă pe uși. SADOVEANU, F. J. 747. Tîrziu, cînd se trezi Stamati, buimăcit încă de somn, dădu cu ochii de scrisoarea lăsată de poștaș. BART, E. 21. Capu-i vuia buimăcit ca într-un incendiu. VLAHUȚĂ, O. A. 123. ◊ (Determinat prin «de cap») Mărșăluiți în străin război... buimăciți de cap, Sălbătăciți, otrăviți. TOMA, C. V. 209. ◊ Fig. Plopii... lung privesc Buimăciți spre mine. COȘBUC, P. I 261. ◊ (Substantivat) Popii se uitau unii la alții ca niște buimăciți. NEGRUZZI, S. I 227.
7. [DLRM] BUIMĂCIT, -Ă, buimăciți, -te, adj. Buimac. – V. buimăci.
8. [DEX '09] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
9. [MDA2] buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
10. [DEXI] buimăci vb. IV. refl., tr. (pop.) A deveni sau a face să devină buimac; a (se) năuci, a (se) zăpăci. Portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.). • prez.ind. -esc. /buimac + -i.
11. [CADE] BUIMĂCI (-ăcesc) l. vb. tr. A ameți, a zăpăci, a năuci: mă buimăcise vuetul trenurilor (GRIG.). II. vb. refl. A deveni buimac, a ameți, a se zăpăci: portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.).
12. [CADE] ❍ ÎMBUIMĂCI (-ăcesc) = BUIMĂCI: cum sta el așa îmbuimăcit (RET.).
13. [DLRLC] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.
14. [DLRM] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
15. [Șăineanu, ed. VI] buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
16. [Scriban] buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
17. [DOOM 3] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, 3 sg. buimăcește, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să buimăcesc, 3 să buimăcească
18. [DOOM 2] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL