1. [DEX '09] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac.
2. [MDA2] buimăci vtr [At: BELDMAN, TR. 387 / Pzi: ~ăcesc / E: buimac + -i] 1-2 A deveni (sau a face pe cineva să devină) buimac Si: a (se) ameți, a (se) năuci, a (se) ului, a (se) zăpăci.
3. [DEXI] buimăci vb. IV. refl., tr. (pop.) A deveni sau a face să devină buimac; a (se) năuci, a (se) zăpăci. Portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.). • prez.ind. -esc. /buimac + -i.
4. [CADE] BUIMĂCI (-ăcesc) l. vb. tr. A ameți, a zăpăci, a năuci: mă buimăcise vuetul trenurilor (GRIG.). II. vb. refl. A deveni buimac, a ameți, a se zăpăci: portarul se buimăcise la cele ce vedea (ISP.).
5. [DLRLC] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. A deveni buimac; a se ameți (de somn, de băutură, de frică etc.); a se zăpăci, a se năuci. Dacă adormim, mai rău ne buimăcim de somn. SADOVEANU, O. I 139. Portarul se buimăcise la cele ce vedea. ISPIRESCU, L. 103. Oastea... începu a se buimăci și a se dă înapoi. ISPIRESCU, M. V. 41. ◊ Tranz. Vestea neașteptată l-a buimăcit.
6. [DLRM] BUIMĂCI, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac.
7. [Șăineanu, ed. VI] buimăcì v. a năuci: portarul se buimăcise de cele ce vedea ISP.
8. [CADE] ❍ ÎMBUIMĂCI (-ăcesc) = BUIMĂCI: cum sta el așa îmbuimăcit (RET.).
9. [Scriban] buimăcésc v. tr. (d. buĭmac). Amețesc, zăpăcesc, năucesc.
10. [DOOM 3] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, 3 sg. buimăcește, imperf. 1 buimăceam; conj. prez. 1 sg. să buimăcesc, 3 să buimăcească
11. [DOOM 2] buimăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buimăcesc, imperf. 3 sg. buimăcea; conj. prez. 3 să buimăcească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL