1. [DEX '09] BUIESTRAȘ, buiestrași, adj., s. m. (Cal) care merge în buiestru (1); buiestru (2). – Buiestru + suf. -aș.
2. [MDA2] buiestraș, ~ă [At: SLAVICI, N. I, 105 / V: ~ruș / Pl: ~i, ~e / E: buiestru + -aș] 1-2 sm, a (Cal) care merge în buiestru (2).
3. [DEXI] buiestraș, -ă s.m., adj. (pop.) (Cal) care merge în buiestru; buiestru. Încalecă pe buiestraș (SLAV.). • pl. -i, -e. și buiestruș, -ă s.m., adj. /buiestru + -aș.
4. [CADE] BUIESTRAȘ, ÎMBUIESTRAȘ adj. și sm. 🐒 (Cal) ce umblă în buiestru: și-a cumpărat un cal buiestraș (BR. -VN.); a poruncit să-i puie șeaua pe un buiestraș tătăresc (CAR.); sburam în ajunuri de sărbătoare pe cîte un îmbuiestraș neobosit (LUNG.).
5. [DLRLC] BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. Cal care merge în buiestru. Tătarul abia se putea ține de stăpînul său pe buiestrașul lui cu urechile aplecate îndărăt. SADOVEANU, F. J. 143. Ajungînd la cotul dealului, unde apucă drumul spre Poienița, buiestrașul gîfîind își potolește puțin mersul la urcuș. CARAGIALE, O. I 373. Flăcăul dă călcîie buiestrașului. CARAGIALE, O. I 372. ◊ (Adjectival) Venea călare pe un murg buiestraș. SLAVICI, N. I 92.
6. [DLRM] BUIESTRAȘ, buiestrași, s. m. (Adesea adjectival) Cal care merge în buiestru. – Din buiestru + suf. -aș.
7. [Șăineanu, ed. VI] buiestraș m. cal în buiestru.
8. [Scriban] buĭestráș, -ă adj. Care merge’n buĭestru: cal buĭestraș. – Și bo- (vest). V. trăpaș.
9. [MDA2] buiestruș, ~ă a vz buiestraș
10. [DEXI] buiestruș, -ă s.m., adj. v. buiestraș.
11. [DOOM 3] buiestraș (desp. -ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași
12. [DOOM 2] buiestraș (-ies-) adj. m., s. m., pl. buiestrași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL