1. [MDA2] boiama sf [At: (a. 1790) ap. ȘIO / V: bui- / Pl: ~le / E: tc boyama] (Îrg) Broboadă pătrată de mătase, cu dungi largi de fir sau de bumbac Cf bumbac, dirmea, testemel.
2. [Scriban] boĭamá și buĭamá f. (turc. boĭama, boĭa, basma brodată cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma, testemel. Lelea cu buĭamale și badea cu durligele goale, se zice ironic cînd nevasta e prea bine îmbrăcată, ĭar bărbatu prea răŭ îmbrăcat. V. bariz, boccea, dermea, năframă.
3. [MDA2] buiama sf vz boiama
4. [CADE] ❍BUIAMA (pl. -male) sf. (MAN.) 👕 Basma colorată purtată de țărance [tc. bojama].
5. [Șăineanu, ed. VI] buiamà f. testemel (în Râmnicu-Sărat). [Turc. BOYAMÀ].
6. [Scriban] buĭamá V. boĭama.
7. [DER] boiama (-ale), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).
8. [DAR] boiama, s.f. (înv.) basma (pătrată), testemel, broboadă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL