1. [MDA2] buhăire3 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buhai3] 1 Bubuială de tun. 2 Tuse puternică. 3 Batere.
2. [MDA2] buhăire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buhăi2] Umflare la față (din cauza bolii, a beției sau a somnului).
3. [MDA2] buhăire1 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: buhăi1] (Reg) 1 Imitare a țipătului buhăi 2 Imitare a mugetului buhaiului (1). 3 Plâns în hohote. 4 Împușcătură. 5 Zgomot cu care se sperie păsările.
4. [DEX '09] BUHĂI2, buhăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. [Prez. ind. și: buhăiesc] – Din buhai.
5. [DEX '09] BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.
6. [MDA2] bufăi[1] vr vz buhăi
7. [MDA2] buhăi1 vi [At: H III, 108 / V: -ălui, -hui, fufăi[1] / Pzi: nct / E: buhai] (Reg) 1 A țipa ca buha. 2 A mugi ca buhaiul (1). 3 (D. copii) A plânge în hohote Cf a urla. 4 A trage cu pușca. 5 A face zgomot pentru a speria păsările de casă.
8. [MDA2] buhăi3 vi [At: LB / Pzi: ~esc / E: buhai] 1 (D. tun) A bubui. 2 (D. om) A tuși puternic. 3 A bate.
9. [MDA2] buhăi2 vr [At: APĂRAREA SĂNĂTĂȚII, ap. TDRG / V: ~ăvi / Pzi: ~esc / E: ns cf buhav] A se umfla la față (din cauza beției, bolii, somnului etc.) Cf (reg) bugezi.
10. [MDA2] buhălui vi vz buhăi1
11. [MDA2] buhui vi vz buhăi1
12. [DEXI] buhăi1 vb. IV. refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. • prez.ind. -iesc. /buhav + -i.
13. [DEXI] buhăi2 vb. IV. intr. (reg.) 1 A plînge țipînd; a urla. 2 (despre copii) A plînge (continuu) cu glas tare. 3 A face zgomot pentru a speria păsările de casă. • prez. ind. -iesc. /buhai + -i.
14. [CADE] BUHĂI2 (-ăesc) vb. refl. A se umfla, a se face buhav (de boală de somn, de băutură): doarme de se buhăește (JIP.); obrajii se buhăiseră și înălbiseră (S. -ALD.).
15. [CADE] ❍BUHĂI1 (-ăiesc) vb. intr. Mold. A plînge cu țipete, cu mugete (ca buhaiul): a buhăit ea cît a mai buhăit, și i-a trecut (VLAH.).
16. [DEX '98] BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A țipa, a urla; a plânge cu glas tare. 2. (Fam.) A tuși. – Din buhai.
17. [DEX '98] BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se umfla la față (de boală, de băutură, de somn etc.); a se puhăvi. – Din buhav.
18. [DLRLC] BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Refl. A se face buhav la față (de beție, de somn, de boală etc.).
19. [DLRLC] BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. ♦ (Mai ales despre copii) A plînge tare. Și eu plîngeam ca un prost... buhăiam așa de tare, încît am sculat toată curtea în picioare. SADOVEANU, O. I 234.
20. [DLRM] BUHĂI1, buhăiesc, vb. IV. Refl. A deveni puhav la față. – Din buhav.
21. [DLRM] BUHĂI2, buhăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A țipa, a urla. – Din buhai1.
22. [Șăineanu, ed. VI] buhăì v. a se face buhav, a se umfla fața (de somn sau de beție). [V. buhav].
23. [Șăineanu, ed. VI] buhăì v. Mold. a plânge urlând, a țipa ca buha.
24. [Scriban] buhăbésc, buhăĭésc, buhăvésc, puhăbésc și puhăvésc (mă) v. refl. (d. buhab ș.a.). Devin buhab. V. bohîltesc.
25. [DOOM 3] buhăi1 (a ~) (a țipa; a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. buhăi/buhăiesc, 3 sg. buhăie/buhăiește, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 1 sg. să buhăi/să buhăiesc, 3 să buhăie/să buhăiască; ger. buhăind
26. [DOOM 3] buhăi2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă buhăiesc, 3 sg. se buhăiește, imperf. 1 sg. mă buhăiam; conj. prez. 1 sg. să mă buhăiesc, 3 să se buhăiască; imper. 2 sg. afirm. buhăiește-te; ger. buhăindu-mă
27. [DOOM 2] !buhăi2 (a se ~) (a se umfla) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se buhăiește, imperf. 3 sg. se buhăia; conj. prez. 3 să se buhăiască
28. [DOOM 2] buhăi1 (a ~) (a țipa, a tuși) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg., 3 pl. buhăi / buhăiesc, imperf. 3 sg. buhăia; conj. prez. 3 să buhăie / să buhăiască
29. [IVO-III] buhăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.
30. [Argou] buhăi, buhăi I v. i. a tuși. II v. r. a-și pierde prospețimea tenului (în special ca urmare a consumului de alcool).
31. [DRAM 2021] buhăi, buhăiesc, v.t. (reg.) A mișca pâinea în cuptor, pentru a crește bine la copt. – Din buhav „a se umfla”, var. a lui puhav (Șăineanu); cf. buhav (MDA).
32. [DRAM 2015] buhăi, buhăiesc, vb. tranz. – (reg.) A mișca pâinea în cuptor, pentru a crește bine la copt (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Din buhav „a se umfla”, var. a lui puhav (< scr. buhav „ușor, pufos”) (Șăineanu); cf. buhav (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL