1. [DEX '09] BUHĂIALĂ1, buhăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a se buhăi1. – Buhăi1 + suf. -eală.
2. [DEX '09] BUHĂIALĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2. – Buhăi2 + suf. -eală.
3. [MDA2] buhăială2 sf [At: CV, 1950, nr. 4, 41/ Pl: ~ieli / E: nct] (Reg) Batoză de treier.
4. [MDA2] buhăială1 sf [At: DA ms / Pl: ~ieli / E: buhăi + -eală] Buhăire.
5. [DEXI] buhăială1 s.f. (reg.) Faptul de a se buhăi1. • pl. -ieli. /buhăi1 + -eală.
6. [DEXI] buhăială2 s.f. (reg.) Plînset zgomotos și prelungit (al unui copil); (reg.) buhăit. • pl. -ieli. /buhai2 + -eală.
7. [CADE] BUHĂIALĂ (pl. -ieli) sf. Faptul de a buhăi1, muget (ca al buhaiului): se auzea din sat o ~ de răsuna valea (D. -ZAMF.).
8. [DEX '98] BUHĂIALĂ2, buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi2. – Buhăi2 + suf. -eală.
9. [DEX '98] BUHĂIALĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1. – Buhăi1 + suf. -eală.
10. [DLRLC] BUHĂIALĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi1; plîns, țipăt, urlet.
11. [DLRLC] BUHĂIALĂ2, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhai2.
12. [DLRM] BUHĂIALĂ1, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi1.
13. [DLRM] BUHĂIALĂ2, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi2.
14. [DOOM 3] buhăială (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli
15. [DOOM 2] buhăială (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăielii; pl. buhăieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL