1. [MDA2] buhab, ~ă a vz buhav[1]
2. [CADE] ❍BUHAB = BUHAV: e gras, adecă pare gras, pentru că-i așa ~ la față (VLAH.).
3. [Scriban] búhab, búhav, púhav și púhab adj. (sîrb. buhav și puhab, ușor, pufos. V. bufnesc, puf). Est. Buhăit, gras bolnăvicĭos: cu fața buhavă (VR. 1911, 8, 210). – În vest (maĭ rar) -áb, -áv.
4. [DEX '09] BUHAV, -Ă adj. v. puhav.
5. [DEX '09] PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din sb. buhav.
6. [MDA2] buhav, ~ă a vz puhav
7. [MDA2] pâhav, ~ă a vz puhav
8. [MDA2] pihav, ~ă a vz puhav
9. [MDA2] puhab, ~ă a vz puhav
10. [MDA2] puhav, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: (rar) buhab, (pop) bu~, (reg) pâhav, pihav, ~ab / A și: ~hav / Pl: ~i, ~e / E: bg пухкав] 1 (D. oameni și d. părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască și umflată Si: (reg) buged, buhăit4, pâhăvit, (rar) pufos (5), pufăios, pufoșit, scarbăd, umflat. 2 (Olt; Mun; d. oameni; îf pâhav) Care nu rezistă la eforturi Si: bolnăvicios (1), slab. 3 (Reg; d. aluat, pâine și preparate din aluat) Moale. 4 (Pex) Proaspăt. 5 (Mun; d. boabele cerealelor; îf pâhav) Care nu are miez Si: sec. 6 (Reg; d. carne) Fraged (2). 7 (Reg; d. pământ, roci, zăpadă etc.) Care este puțin compact și se fărâmițează ușor. 8 (Reg; d. terenuri) Umed. 9 (Mol; d. mirosuri) Stricat.
11. [DEXI] buhav, -ă adj. v. puhav.
12. [CADE] BUHAV adj. Umflat la față (de boală, de somn, de băutură), buged: un domn... cu un chip ~ de beție (D. -ZAMF.) [srb.].
13. [DEX '98] PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni și despre părți ale corpului lor) Cu carnea moale, flască (și umflată); umflat, buhăit. 2. Afânat, moale; poros, spongios. – Din scr. buhav.
14. [DLRLC] BUHAV, -Ă, buhavi, -e, adj. 1. Umflat la față (de beție, de boală, de somn etc.); buged, buhăit. Celălalt, mai tînăr mult, coclit însă și buhav... oglindea pe fața-i rînjitoare și botoasă josnicia cea mai murdară. M. I. CARAGIALE, C. 45. Pare gras pentru că-i așa buhav la față și voluminos, ochii mici, verzui, duși în fundul capului. VLAHUȚĂ, O. A. 256. 2. Moale, fleșcăit. Carnea devenea buhavă și fără gust. GHICA, S. 541.
15. [DLRLC] PUHAB, -Ă adj. v. puhav.
16. [DLRLC] PUHAV, -Ă, puhavi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Cu carnea moale; umflat, buhăit. V. buhav. Acelui morar scurt, gras și puhav îi zicea Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 7. Madam Rinalti, somnolentă, albă și puhavă, cu ochii spălăciți, fără gene... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. E gras, adică prea gras, pentru că-i așa puhav la față și voluminos. VLAHUȚĂ, O. AL. II 20. 2. Afînat, înfoiat. Am mers liniștit prin omătul puhav. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 4/4. ♦ (Rar, despre un material tare) Spongios. Cu fața zbîrcită ca o stîncă puhavă și scobită de părăie, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama-pădurilor. EMINESCU, N. 7. – Accentuat și: puhav. – Variantă: puhab (CONTEMPORANUL, II 760) adj.
17. [Șăineanu, ed. VI] buhav a. 1. galben și umflat, vorbind mai ales de fața unui bolnav; 2. stricat de băutură. [Serb. BUHAV].
18. [Șăineanu, ed. VI] puhav a. Mold. 1. umflat (despre aluat); 2. bombat: o stâncă puhavă și scobită EM. [V. buhav].
19. [Scriban] púhab și púhav, V. buhab.
20. [DOOM 3] puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave
21. [DOOM 2] puhav adj. m., pl. puhavi; f. puhavă, pl. puhave
22. [MDO] puhav
23. [IVO-III] puhav.
24. [DRAM 2015] puhab, -ă, puhabi, -e, adj. – (reg.) Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav „ușor, pufos” (Scriban, DEX); din bg. puhav (MDA).
25. [DRAM] puhab, -ă, adj. – Afânat, făinos, moale, dospit. – Din srb. buhav (DEX); magh. puha „moale” (Țurcanu).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL