1. [DEX '09] BUFONA, bufonez, vb. I. Intranz. A spune sau a face bufonerii. – Din fr. bouffonner.
2. [MDA2] bufona vi [At: DEX2 / Pzi: ~nează / E: fr bouffoner] 1-2 A spune (sau a face) bufonerii.
3. [MDN '00] BUFONA vb. intr. a spune, a face bufonerii. (< fr. bouffonner)
4. [DEX '09] BUFON, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic (pitic sau cocoșat), care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.
5. [MDA2] bufon [At: NEGRUZZI S. II, 228 / Pl: ~i / E: fr bauffon] 1 sm (Iuz) Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor Si: măscărici, nebun. 2 sm Personaj comic buf3 (3) într-o piesă de teatru. 3 sm (Prt) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc. (sau care este obiect de batjocură într-o societate). 4 a (Rar) Care este comic Si: caraghios, grotesc.
6. [DEXI] bufon s.m. 1 (în Ev. Med. și în Renaștere) Persoană (diformă) îmbrăcată în haine grotești, care se afla la curțile suveranilor sau ale seniorilor feudali pentru a întreține o atmosferă de veselie prin glume, strîmbături etc.; măscărici. 2 (în teatru) Personaj comic. 3 (peior.) Om care stîrnește rîsul prin glume, gesturi caraghioase, strîmbături sau care este obiect de batjocură într-o societate. Bufon abject,.. .vezi să nu te trimitem noi la Mărcuța (M. I. CAR.). ♦ (adj.) Care este comic, caraghios, grotesc. Îl considera un individ cam bufon. pl. -i. /<fr. bouffon, it. buffone <buffo „buf, comic”.
7. [DEX '98] BUFON, -Ă, bufoni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Personaj comic îmbrăcat în haine grotești, care întreținea o atmosferă de veselie la curțile suveranilor sau ale seniorilor; măscărici, nebun. ♦ Personaj comic buf3 într-o piesă de teatru. ♦ (Peior.) Persoană care face pe alții să râdă prin glume, gesturi caraghioase etc., care este obiect de batjocură într-o societate. 2. Adj. (Rar) Comic, caraghios, grotesc. – Din fr. bouffon.
8. [DLRLC] BUFON2, -Ă, bufoni, -e, adj. (Rar) Caraghios, comic. Mantia... albă [a lui Eliade] subliniază convenționalul, solemnitatea bufonă cu care rostește frazele. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 12/6.
9. [DLRM] BUFON, -Ă, bufoni, -e, adj. Caraghios, comic. ♦ (Substantivat, m.; în epoca feudală) Personaj comic întreținut la curțile suveranilor sau ale seniorilor, pentru a provoca rîsul prin glume, gesturi etc.; măscărici; p. ext. persoană care face pe alții să rîdă prin glume, gesturi caraghioase etc. – Fr. bouffon (<it.)
10. [DN] BUFON s.m. Personaj comic îmbrăcat caraghios, care era ținut la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-și distra stăpînii cu glume, cu strîmbături etc.; măscărici. ♦ Actor care interpretează roluri de un comic exagerat; (p. ext.) om care stîrnește rîsul cu glumele, faptele sau strîmbăturile sale. // adj. (Rar) Caraghios, comic. [< fr. bouffon, it. buffone].
11. [MDN '00] BUFON I. s. m. 1. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici. 2. personaj buf, din teatru. 3. (peior.) om care stârnește râsul prin glume, gesturi caraghioase etc. II. adj. comic, caraghios, grotesc. (< fr. bouffon)
12. [Șăineanu, ed. VI] bufon a. și m. caraghios, măscăriciu.
13. [Scriban] *bufón m. (fr. bouffon, it. buffone, d. buffo, buf). Personagiŭ care te face să rîzĭ, om neserios. Adj. Glumeț, ironic: vorba bufonă.
14. [DOOM 3] bufon adj. m., s. m., pl. bufoni; adj. f. bufonă, pl. bufone
15. [DOOM 2] bufon adj. m., s. m., pl. bufoni; adj. f. bufonă, pl. bufone
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL