1. [DEX '09] BUFNEALĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală.
2. [MDA2] bufneală sf [At: DEX2 / Pl: ~eli / E: bufni + -eală] (Rar) Bufnitură.
3. [DEXI] bufneală s.f. 1 (mai ales la pl.) Zgomot puternic, produs de o lovitură; bufnitură. Se auzeau bufnelile mobilelor. 2 Bosumflare. • pl. -eli. /bufni + -eală.
4. [CADE] BUFNEALĂ (pl. -eli) sf., BUFNET (pl. -te) sn. 1 Faptul de a bufni ¶ 2 Sgomot înfundat produs de un lucru izbit cu putere de ceva: apoi un răcnet, o pocnitură, o bufneală de trup căzînd (CAR.); un bufnet sguduitor zbucni într’un nor de fum (VLAH.).
5. [DLRLC] BUFNEALĂ, bufneli, s. f. 1. Îmbufnare. De șase ani de cînd îmi mănînci zilele cu neajunsuri și sărăcie; în fitece oră socoteli și catastișe, bufneli și chiondoreli. DELAVRANCEA, S.112. 2. Zgomot produs de o lovitură puternică; bufnitură. (Atestat în forma de pl. bufnele) Asculta bufnelele valurilor. DUNĂREANU, CH. 188. – Pl. și: bufnele.
6. [DLRM] BUFNEALĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală.
7. [DOOM 3] bufneală s. f., g.-d. art. bufnelii; pl. bufneli
8. [DOOM 2] bufneală s. f., g.-d. art. bufnelii; pl. bufneli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL