1. [MDA2] bucuță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: bucă + -uță] (Șhp) 1-2 Bucă (mică).
2. [DE] BUCUȚA, Emanoil (1887-1946, n. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu), scriitor și bibliolog român. M. coresp. al Acad. (1941). Lirică a universului casnic („Florile inimii”); romane poetice („Fuga lui Șefki”, „Capra neagră”); eseuri („Pietre de vad”); lucrări etnografice („Românii dintre Vidin și Timok”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL