Definiție și ce înseamnă bucșire

1. [MDA2] bucșire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovire cu putere. 2 Umplere până la refuz. 3 Sângerare.

2. [DEX '09] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

3. [MDA2] bocși[1] v vz bucși

4. [MDA2] buci vt [At: H IV, 280 / V: bocși, bucși, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.

5. [MDA2] bucși1 vt vz buci

6. [MDA2] bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

7. [DEXI] bucși vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică obiecte, saci etc.) A îndesa, a umple pînă la refuz. Au bucșit sacii cu grîu. ♦ (refl.) A se înghesui, a da năvală. Lumea se bucșise spre ieșire (CAM.). 2 (compl. indică sînge) A-l podidi. A bucșit-o sîngele pe gură (CAM.). • prez.ind. -esc. /cf. bucșă, buși.

8. [CADE] ❍BUCȘI (-șesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi; a îmbîcsi: sIujnicele au pornit a ~ chilna trăsurii cu tot felul de merinde (GRIG.).

9. [DLRLC] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

10. [DLRM] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

11. [Șăineanu, ed. VI] bucsi v. Mold. V. băcsì.

12. [Scriban] bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

13. [DOOM 3] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, 3 sg. bucșește, imperf. 1 bucșeam; conj. prez. 1 sg. să bucșesc, 3 să bucșească

14. [DOOM 2] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] GRĂUNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; […]
[DE] TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător – Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o […]
1. [dexonline] TRAFALET, trafaleți s. m. (nerecomandat pl. și trafalete / trafaleturi, s. n.) Unealtă […]
1. [MDA2] traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) […]
1. [DEX '09] TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro