1. [DLRLC] BUCOLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. Bucolicele lui Virgiliu.
2. [DLRM] BUCOLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique).
3. [DN] BUCOLICĂ s.f. Poezie pastorală; eglogă, idilă. [Pl. -ce. / < lat. bucolica, cf. fr. bucolique, gr. boukolikos – pastoral].
4. [DEX '09] BUCOLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.
5. [MDA2] bucolic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: lat bucolicus] 1 a Care este specific vieții pastorale idilice. 2 a (Pex) Rustic. 3 sf Poem pastoral Cf eglogă, idilă,
6. [DEXI] bucolic, -ă s.f., adj. 1 s.f. (lit.) Mic poem pastoral, care reflectă în mod idilic viața de la țară; eglogă, idilă. Bucolicele lui Vergiliu. 2 adj. (în vers. greco-latină; despre cezură) Care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. 3 adj. Care este caracteristic vieții pastorale, care ține de viața păstorilor. Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă (BOGZA). ♦ Care se referă la viața de la țară văzută în mod idilic. Scriitorul a prezentat viața bucolică de la bunici. • pl. -ci, -ce. /<fr. bucolique, germ. bukolisch, lat. būcŏlĭcus, -a, -um; cf. gr. βουκολικός <βουκόλος „văcar, boar”.
7. [CADE] *BUCOLIC I. adj. Pastoral, privitor la viața ciobănească. II. BUCOLICE sf. pl. ✒️ Poezii pastorale [fr.].
8. [DLRLC] BUCOLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. Poezie bucolică. ▭ Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. Bucolica undă adoarme în tihna de sălcii pletoase. MACEDONSKI, O. I 79.
9. [DLRM] BUCOLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).
10. [DN] BUCOLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, cîmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].
11. [MDN '00] BUCOLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)
12. [Șăineanu, ed. VI] bucolic a. 1. pastoral ce ține de vieața păstorilor: poemă bucolică; 2. pl. poezii pastorale: Bucolicele lui Virgiliu.
13. [Scriban] *bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.
14. [DOOM 3] bucolică s. f., g.-d. art. bucolicei; pl. bucolice
15. [DOOM 2] bucolică s. f., g.-d. art. bucolicei; pl. bucolice
16. [DOOM 3] bucolic adj. m., pl. bucolici; f. bucolică, pl. bucolice
17. [DOOM 2] bucolic adj. m., pl. bucolici; f. bucolică, pl. bucolice
18. [MDTL] BUCOLICĂ (< fr. bucolique < lat. bucolicus < gr. boukolicos, pastoral) Poezie cu tematică pastorală (v. idila).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL