1. [DEX '09] BUCIUMAȘ, -Ă, buciumași, -e, s. m. și f. Persoană care buciumă. – Bucium1 + suf. -aș.
2. [MDA2] buciumaș1 sm [At: URICARIUL XIX, 391/30 / V: bucimaș / Pl: ~i / E: bucium1 + -aș] 1 Persoană care cântă din bucium1 (1) Cf gornist, trâmbițaș. 2-3 (Șhp) Bucium1 (1) mic.
3. [MDA2] buciumaș2 sm [At: MARIAN, NU. 664 / Pl: ~i / E: bucium2 + -aș] (Reg) Ploscă (pentru vin).
4. [DEXI] buciumaș, -ă s.m., s.f. Persoană care cîntă din bucium, care buciumă. Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți (SADOV.). • pl. -i, -e. /bucium1 + -aș.
5. [CADE] BUCIUMAȘ sm. 🎼 Cel ce cîntă din bucium ¶ 2 🎖️ ‡ Soldat care cînta din bucium; trîmbițaș (🖼 631): ~ii străjilor vestesc încetarea luptei (VLAH.) .
6. [DLRLC] BUCIUMAȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă. V. trîmbițaș, gornist. Domnul a dat poruncă buciumașilor să sune pe cei risipiți. SADOVEANU, O. I 5. Buciumașii, fluierașii și surlașii răsunau alai mare. DELAVRANCEA, S.100.
7. [DLRM] BUCIUMAȘ, buciumași, s. m. Cel care buciumă2. – Din bucium1 + suf. -aș.
8. [Șăineanu, ed. VI] buciumaș m. cel ce cântă din bucium.
9. [Scriban] bucĭumáș m. Cel care sună din bucĭum.
10. [MDA2] bucimaș sm vz buciumaș1
11. [DOOM 3] buciumaș s. m., pl. buciumași
12. [DOOM 2] buciumaș s. m., pl. buciumași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL