1. [DN] BUCINATOR s.m. (La romani) Suflător din bucină; gornist, trompetist. [< lat. bucinator].
2. [Scriban] *bucinatór, -oáre adj. și s. (lat. bucinator, bucĭumător). Anat. Se zice despre un mușchĭ al fălcilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL