1. [DEX '09] BUCHERI, bucheresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A silabisi (un text). – Din bucher.
2. [MDA2] bucheri vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: bucher] (Iuz) A silabisi.
3. [DEXI] bucheri vb. IV. tr. (fam.; compl. indică cuvinte, expresii, texte etc.) 1 A silabisi. Bucherea pe zdreanța unei cărți nepieritoarea „Alexandrie” (MACED.). 2 A învăța pe de rost, în mod mecanic. • prez.ind. -esc. /bucher + -i.
4. [CADE] BUCHERI (-eresc) vb. intr. familiar 🖋 A citi cu greu, a silabisi, a sloveni [bucher].
5. [DLRLC] BUCHERI, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi, a sloveni. [Heliade] bucherea pe zdreanța unei cărți nepieritoarea «Alexandrie». MACEDONSKI, O. IV 117.
6. [DLRM] BUCHERI, bucheresc, vb. IV. Tranz. A silabisi. – Din bucher.
7. [DEX '09] BUCHER, bucheri, s. m. 1. Persoană care învață ceva pe dinafară, fără a pricepe ce învață. 2. (Înv.) Persoană care se află cu învățătura abia la alfabet, care este începător la învățătură. – Buche + suf. -ar.
8. [MDA2] bucher sm [At: ZANNE, P. V, 99 / Pl: ~i / E: buche + -er] (Iuz) 1 Persoană care începe să învețe, să scrie (și să citească). 2 (Pex) Începător. 3 (Rar) Persoană care învață pe dinafară, prin repetări Cf tocilar.
9. [DEXI] bucher s.m. 1 (înv.) Persoană care învață buchile, care se află abia la alfabet. ♦ Gener. Persoană care este începătoare la învățătură sau care știe foarte puțin. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte (CR.). 2 (pop.) Persoană care învață ceva mecanic, fără să înțeleagă ce învață, care tocește. • pl. -i. /buche + -er.
10. [CADE] BUCHER sm. 🖋 1 Cel ce învață buchile ¶ 2 Fig. Începător, ageamiu, neștiutor, ignorant: ~ul ce se potrivește unor oameni învățați și-i clevetește (ISP.).
11. [DLRLC] BUCHER, bucheri, s. m. (Învechit) Persoană care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoană care învață pe dinafară (fără a pricepe bine cele învățate). Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte. CREANGĂ, A. 89.
12. [DLRM] BUCHER, bucheri, s. m. (Înv.) Persoana care învață buchile, începător la învățătură; (astăzi) persoana care învață pe dinafară, în mod mecanic. – Din buche + suf. -ar.
13. [Șăineanu, ed. VI] bucher m. 1. cel ce învață buchile; 2. fig. începător, care știe încă puțin; 3. rutinar: era bucher de frunte și tâmp în felul său CR.
14. [Scriban] buchér m. (d. buche). Care învață să citească Fig. Care știe prea puțin din ceĭa ce ar trebui să știe. Care învață pe de rost buchea cărțiĭ fără să priceapă înțelesu. Care (ca profesor) se ține de buchea cărțiĭ (cerînd elevuluĭ să-ĭ spuĭe lecțiunea cuvînt cu cuvînt) saŭ (ca judecător, avocat ș.a.) se ține servil de textu legiĭ, pareatcă. – Fem. bucheríță, pl. e.
15. [Scriban] 2) bucherésc v. tr. și intr. (d. bucher. V. buchisesc). Învăț orĭ lucrez cu bucheru: a bucheri o biată lecțiune.
16. [DOOM 3] bucheri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucheresc, 3 sg. bucherește, imperf. 1 bucheream; conj. prez. 1 sg. să bucheresc, 3 să bucherească
17. [DOOM 2] bucheri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucheresc, imperf. 3 sg. bucherea; conj. prez. 3 să bucherească
18. [DOOM 3] bucher s. m., pl. bucheri
19. [DOOM 2] bucher s. m., pl. bucheri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL