1. [DEX '09] BUCENTAUR, bucentauri, s. m. Ființă fabuloasă, jumătate om, jumătate taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.
2. [MDA2] bucentaur sm [At: DEX2 / P: ~a-ur / Pl: ~i / E: fr bucentaure] (Mit) Centaur care avea corp de taur.
3. [DEXI] bucentaur s.m. 1 (în mit. greacă și romană) Ființă mitică pe jumătate om și jumătate taur; centaur care avea corp de taur. 2 Corabie poleită cu aur, folosită de dogii Veneției la festivități solemne (care avea la proră o sculptură reprezentînd un bucentáur). Pe vechiul bucentaur, prin Veneția purtat (ALECS.). • sil. -ta-ur. pl. -i. /<fr. bucentaure, it. bucentauro; cf. gr. βοῡς, „bou”, κένταυρος, „centaur”.
4. [DEX '98] BUCENTAUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure.
5. [DN] BUCENTAUR s.m. 1. Centaur cu corp de taur. 2. Corabie de festivități a dogilor venețieni. [Pron. -ta-ur. / < fr. bucentaure, cf. gr. bous – bou, kentauros – centaur].
6. [MDN '00] BUCENTAUR s. m. ființă fabuloasă, jumătate om și jumătate taur. (< fr. bucentaure)
7. [Șăineanu, ed. VI] Bucentaur m. numele corăbiei aurite de pe care dogii Veneției aruncau, la încoronarea lor, un inel în valuri, drept semn de logodnă cu Adriatica: pe vechiul Bucentaur prin Veneția purtat AL.
8. [DOOM 3] bucentaur (desp. -ta-ur) s. m., pl. bucentauri
9. [DOOM 2] bucentaur (-ta-ur) s. m., pl. bucentauri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL