1. [DEX '09] BUCCINATOR, buccinatori, s. m. Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, aerul din plămâni. – Din fr. buccinateur.
2. [MDA2] buccinator sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: fr buccinateur] Mușchi facial cu ajutorul căruia poate fi expulzat, cu putere, conținutul cavității bucale.
3. [DEXI] buccinator s.m. (anat.) 1 Mușchi facial, care are un rol important în masticație, în expulzarea forțată a conținutului cavității bucale sau a aerului din plămîni. 2 (muz.; în antic. romană) Suflător din buccină; gornist, trompetist. • pl. -i. /<fr. buccinateur, lat. būcĭnator, -is.
4. [DN] BUCCINATOR s.m. Mușchi al obrajilor, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămîni. ♦ Nerv din regiunea obrajilor. [< fr. buccinateur].
5. [MDN '00] BUCCINATOR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator)
6. [DOOM 3] buccinator s. m., pl. buccinatori
7. [DOOM 2] buccinator s. m., pl. buccinatori
8. [DFL] Mormodes buccinator Lindl. (syn. M. holochrysa Rchb.). Specie care înflorește în sept.-noiemb. Flori (eliptic-oblonge acute, labiu invers-ovat, în formă de trompetă) galbene-deschis pînă la roșii-maronii, 8-10, pe un peduncul de cca 14 cm înălțime.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL