1. [DEXI] buccină s.f. (muz.; în antic, romană) Instrument de suflat de formă încovoiată, asemănător cornului de vînătoare, folosit în armata romană. • pl. -e. /<lat. būcĭna, -ae, fr. buccin.
2. [MDN '00] BUCCINĂ s. f. (ant.) instrument de suflat, drept sau încovoiat, asemănător cornului de vânătoare. (<lat. buccina, fr. buccin)
3. [DTM] buccina (cuv. lat.), instrument aerofon metalic cu ambușură*, de formă încovoiată, utilizat în antichitate de cavaleria romană. Denumită în ev. med. Busine sau Busune (germ.), b. este probabil strămoșul trompetelor* și al tromboanelor*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL