1. [DEX '09] BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.
2. [MDA2] bucăliu a vz bucălat
3. [DEXI] bucăliu, -ie adj. (reg.) Bucălat. Cel mai mic (copil)... un creț cîrlionțat și bucăliu (DELAVR.). • pl. -ii. /bucălat + grăsuliu sau durduliu, prin contaminare.
4. [CADE] BUCĂLIU, BUCĂLAIU adj. = BUCĂLAT: cel mai mic, un creț .... bucăliu, se legase cu betele de codița lui (DLVR.); un băietan ș’o fetită, roșii și bucălai (DLVR.).
5. [DEX '98] BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu.
6. [DLRLC] BUCĂLIU, -IE, bucalii, adj. (Rar) Bucălat. Cel mm mic [copil], un creț cîrlionțat și bucăliu, se legase cu betele de codița lui [a porcului]. DELAVRANCEA, V. V. 192.
7. [DLRM] BUCĂLIU, -IE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu.
8. [DEX '09] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
9. [MDA2] bucălai a vz bucălat
10. [MDA2] bucălan[1] a vz bucălat
11. [MDA2] bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.
12. [MDA2] bucălav a vz bucălat
13. [MDA2] bucălău[1] a vz bucălat
14. [DEXI] bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.
15. [CADE] BUCĂLAIU 👉 BUCĂLIU.
16. [CADE] BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).
17. [DLRLC] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.
18. [DLRM] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
19. [Șăineanu, ed. VI] bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.
20. [Scriban] bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
21. [DOOM 3] bucăliu (bucălat) (rar) adj. m., f. bucălie; pl. m. și f. bucălii
22. [DOOM 2] bucăliu (rar) adj. m., f. bucălie; pl. m. și f. bucălii
23. [DOOM 3] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
24. [DOOM 2] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL