1. [DEX '09] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
2. [MDA2] bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.
3. [DEXI] bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.
4. [CADE] BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).
5. [DLRLC] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.
6. [DLRM] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
7. [Șăineanu, ed. VI] bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.
8. [Scriban] bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
9. [MDA2] bucălai a vz bucălat
10. [MDA2] bucălan[1] a vz bucălat
11. [MDA2] bucălav a vz bucălat
12. [MDA2] bucălău[1] a vz bucălat
13. [MDA2] bucăliu a vz bucălat
14. [DOOM 3] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
15. [DOOM 2] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL