1. [DEX '09] BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.
2. [MDA2] bucal1 sn vz bocal[1]
3. [MDA2] bucal2, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr buccal] 1 Care ține de gură. 2 Privitor la gură. 3 Care se face cu gura. 4 (D. medicamente; îlav) Pe cale ~ă Pe gură.
4. [DEXI] bucal, -ă adj. Care se referă la gură, care aparține gurii. ◊ Armătură bucală v. armătură. Palatul bucal v. palat. ◊ Loc.adv. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. • pl. -i, -e. /<fr. buccal; cf. lat. bucea, -ae „gură”.
5. [CADE] *BUCAL adj. 🫀 De gură, al gurii: orificiul ~ [fr. < lat.].
6. [DEX '98] BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.
7. [DLRLC] BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care se referă la gură, care ține de gură. Orificiu bucal ◊ Pe cale bucală = pe (sau prin) gură. Calciul se poate introduce în organism fie prin injecții, fie pe cale bucală.
8. [DLRM] BUCAL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.
9. [DN] BUCAL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].
10. [MDN '00] BUCAL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)
11. [Șăineanu, ed. VI] bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.
12. [Scriban] *bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.
13. [DEX '09] BOCAL s. n. v. pocal.
14. [DEX '09] POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, sb. bokal.
15. [MDA2] bocal sn vz pocal
16. [MDA2] pocal sn [At: ȚICHINDEAL, F: 167/19 / V: (reg) bocai[1], bo~ (Pl: ~uri, ~i) sm, bocală[2] sf / Pl: ~e / E: ger Pokal, srb bocal] 1 Vas de sticlă, de metal, de lut etc., cu deschizătură largă, de diferite forme și mărimi, de obicei cu picior, folosit mai ales pentru băut Vz cupă, pahar, potir. 2 (Udp „de”) Conținut al unui pocal (1). 3 (Reg; îf bocală) Butoiaș folosit la păstrarea sau la transportarea lichidelor.
17. [DEXI] bocal s.n. v. pocal.
18. [DEX '98] POCAL, pocale, s. n. Vas de diferite forme și mărimi, cu deschizătură largă, folosit mai ales pentru băut. ♦ Conținutul unui pocal. [Pl. și: pocaluri. – Var.: bocal s. n.] – Din germ. Pokal, scr. bokal.
19. [DLRLC] POCAL, pocale, s. n. Pahar mare, cană; bocal. Erau trecătorii deoparte, la masa lor de belșug, cu pocale de aur și tipsii de argint, C. PETRESCU, R. DR. 3.
20. [Șăineanu, ed. VI] pocal n. pahar: fiarbă vinul ’n cupe, spumege pocalul EM.
21. [DOOM 3] bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale
22. [DOOM 2] bucal adj. m., pl. bucali; f. bucală, pl. bucale
23. [DOOM 3] pocal s. n., pl. pocale
24. [DOOM 2] pocal s. n., pl. pocale
25. [CECC] Inter pocula (lat. „Între pocale”) – Expresie folosită spre a exprima în mod literar: la băutură. Autorul ei: poetul satiric latin Persius (Satira I, versul 30). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL