1. [MDA2] bubuluc sm vz babalâc
2. [DEXI] bubuluc s.m. v. babalîc.
3. [DEX '09] BABALÂC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca aceasta să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.
4. [MDA2] babalâc, ~ă smf [At: DIONISIE, C. 186 / V: -luc, băbălog, bobolâc, bubuluc / Pl: ~âci, ~âce / E: tc, srb babalyc] 1 (Înv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui bătrân. 2 Bătrân. 3 (Reg; prt) Om bătrân și neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri bătrânești. 5 (Reg; prt) Om îmbătrânit înainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului.
5. [MDA2] babaluc2, ~ă smf vz babalâc
6. [MDA2] băbălog, ~oagă smf vz babalâc
7. [MDA2] bobolâc sm vz babalâc
8. [MDA2] bubulac sm vz babalâc
9. [DEXI] babalîc s.m. 1 (fam., deprec.) Bărbat bătrîn și neputincios. ◆ (iron.) Bărbat îmbătrînit înainte de vreme; bărbat ramolit. ◆ Bărbat cu obiceiuri, deprinderi de om bătrîn. 2 (înv.) Titlu de respect cu care se adresa cineva unei persoane de vîrstă înaintată. 3 (tehn.; pop.; la morile de vînt) Stîlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii pentru ca roata să poată fi învîrtită în bătaia vîntului. 4 (constr.; pop.) Stîlp de la marginea prispei caselor țărănești. • pl. -ci. și (reg.) babalúc, băbălóg, bobolîc, bubulúc s.m. /<tc., srb. babaluk.
10. [DEXI] babalúc s.m. v. babalîc.
11. [DEXI] băbălóg s.m. v. babalîc.
12. [DEXI] bobolîc s.m. v. babalîc.
13. [CADE] BABALÎC sm.1 Bătrîn, în spec. slăbit, prăpădit de vîrstă și de boală ¶ 2 iron. Tînăr cu apucături bătrînești: mîne poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și ofticoși, numai buni de făcut popi (CRG.) ¶ 3 ‡La Turci, titlu de respect dat unui bătrîn ¶ 4 🏚 Lemn gros bătut în pămînt și pe care se razimă toată greutatea morii de vînt; 👉 MOARĂ [tc. babalyk].
14. [CADE] BABALUC sm. 🏚 Mold. = BABALÎC4.
15. [DEX '98] BABALÂC, babalâci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrân și neputincios; om îmbătrânit înainte de vreme. 2. Stâlp gros de lemn care străbate ca o axă verticală centrul morii de vânt pentru ca moara să poată fi învârtită în bătaia vântului. – Din tc. babalıc.
16. [DLRLC] BABALÎC, babalîci, s. m. 1. (Mold., Munt.; familiar și depreciativ) Om bătrîn și neputincios; moșneag. Se adunau la taifas o mulțime de babalîci. ♦ (Ironic) Om îmbătrînit înainte de vreme. Tot umblînd noi din școală în școală... mîne-poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și oftigoși, numai buni de făcut popi. CREANGĂ, A. 124. 2. Stîlp de lemn foarte gros, înfipt în pămînt, care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul; babă (II 1 d).
17. [DLRM] BABALÎC, babalîci, s. m. 1. (Fam. și depr.) Om bătrîn și neputincios; moșneag. ♦ (Ir.) Om îmbătrînit înainte de vreme. 2. Stîlp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vînt și în jurul căruia moara poate fi învîrtită după cum bate vîntul. – Tc. babalık „tată vitreg, moșneag”.
18. [Șăineanu, ed. VI] babalâc m. 1. bătrân nevoiaș (ironic): avem să ne pomenim niște babalâci gârbovi și ofticoși CR.; 2. grindă pe care stă moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalâc, bătrân venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic, v. babă].
19. [Șăineanu, ed. VI] bubuluci n. pl. numele stâlpilor ce sprijină coastele prispei unei case țărănești. [Formă diferențiată din babalâc].
20. [Scriban] babalîc m. (turc. babalνk, paternitate, tată vitreg). Bătrîn hodorogit, hodorog (iron.). O grindă care susținea moara de vînt (numită și babă). Cu acest. înț. e și n., pl. urĭ saŭ e.
21. [DOOM 3] babalâc (fam.) s. m., pl. babalâci
22. [DOOM 2] babalâc (fam.) s. m., pl. babalâci
23. [DER] babalîc (babalîci), s. m. – 1. Bătrîn, moș neputincios. – 2. Stîlp, par. – Var. babaluc, bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „părinte”, titlu de reverență (Șeineanu, II, 31), cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se înțeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna”, care se folosește în Banat (DAR), reprezintă sb. babaluk, de aceeași proveniență.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL