1. [DEX '09] BRUMAT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Acoperit de brumă (1). 2. (Rar) Brumăriu (1). 3. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat de brumă (3). – V. bruma.
2. [MDA2] brumat, ~ă a [At: SLAVICI, N. 185 / Pl: ~ați, ~e / E: bruma] 1 Bătut de brumă (1). 2 (D. fructe, plante etc.) Acoperit cu brumă (4). 3 (Pan) De culoarea brumei Si: brumărel, brumăriu, cenușiu, fumuriu, (reg) sein, sur. 4 (Rar) Care este fără chef Si: indispus, supărat Cf plouat.
3. [DEXI] brumat, -ă adj. 1 (despre sol, plante, terenuri agricole etc.) Acoperit cu un strat de brumă; peste care a căzut bruma. Se scuturau... frunzele brumate (SLAV.). 2 (despre fructe, plante etc.) Acoperit de o pojghiță fină, alburie. Prune brumate. 3 (despre lîna mieilor) De culoare albă-cenușie. Mioare brumate. 4 Fig. Care pare a fi acoperit de brumă. N-am avut norocul să mă nasc cu părul brumat (IBR.). 5 Fig. Care este fără chef, abătut, indispus. Băiatul este cam brumat. 6 Fig. Aburit Pahare brumate. • pl. -ți, -te. /v. bruma.
4. [CADE] BRUMAT adj. 1 p. BRUMA ¶ 2 Bătut de brumă ¶ 3 Brumăriu: păzește strugurii brumați cu sulița în mînă (IRG.) ¶ 4 Fig. familiar Fără chef, plictisit: ce ți-e, prietene, ... de ești așa ~? (MERA).
5. [DLRLC] BRUMAT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă. Albinele și mînjii Ce trec, năluci sirepe, prin porumbiști brumate. STANCU, C. 79. Perdeaua de sălcii de pe malul Dunării părea brumată, ca aburită de răsuflarea apei. SANDU-ALDEA, U. P. 25. Spunea de-un trandafir brumat În doina ei. COȘBUC, P. I 255. ◊ Fig. Bărbia ii era acoperită cu păr moale, ca și cînd ar fi brumată. SLAVICI, O. I 95. 2. (Rar) De culoarea brumei; brumăriu. Să se mai ducă-n păcate... Și mioarele brumate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. 3. Fig. Aburit. Îți sună în urechi clinchet de pahare brumate, ca niște clopoței de argint. PAS, Z. I 174. Turnă cu mîini nesigure, din cana brumată, încă o stacană de vin. PAS, L. I 25. 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin de praf alburiu. V. brumăriu (2). Prune brumate, ▭ Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii, își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. V. 117. – Variantă: (rar) îmbrumat, -ă (CORBEA, în POEZ. N. 133) adj.
6. [DLRM] BRUMAT, -Ă, brumați, -te, adj. 1. Acoperit de brumă. 2. (Rar) Brumăriu. 3. Fig. Aburit. Clinchet de pahare brumate (PAS). 4. (Despre fructe, p. ext. despre plante) Acoperit cu un strat fin alburiu. – V. bruma.
7. [Șăineanu, ed. VI] brumat a. 1. bătut de brumă: prune brumate; 2. fig. fără chef, indispus: nu fi așa de brumat.
8. [Scriban] brumát, -ă adj. (d. brumă). Cu brumă (acoperit cu un praf albicios natural), brumăriŭ: prune brumate.
9. [DEX '09] BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.
10. [MDA2] bruma [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: 3 ~ează / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
11. [DEXI] bruma vb. I. 1 intr. A cădea brumă. La mijlocul lui septembrie a brumat ușor (AGÂR.). 2 tr., refl. A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. • prez.ind. pers. 3 -ează. /brumă + -a.
12. [CADE] BRUMA (-mează) 🌦 I. vb. unipers. A cădea brumă. II. vb. tr. A acoperi cu brumă: Cît o ninge și-o brumează, Ea e tot mîndră și creață (IK. -BRS.).
13. [DLRLC] BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ Fig. Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207.
14. [DLRLC] ÎMBRUMAT, -Ă adj. v. brumat.
15. [DLRM] BRUMA, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1.
16. [Șăineanu, ed. VI] brumà v. a cădea sau a bate bruma.
17. [Scriban] bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.).
18. [DOOM 3] bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează; conj. prez. 3 sg. să brumeze
19. [DOOM 2] bruma (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumează
20. [DRAM 2015] brumat, -ă, brumați, -te, adj. – Acoperit cu brumă. ♦ (onom.) Brumați, poreclă pentru locuitorii din Fericea. – Din bruma (din brumă „chiciură” < lat. bruma) (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL