1. [DEX '09] BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
2. [MDA2] bruft sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).
3. [DEXI] bruft s.n. (reg.) Prima tencuială aruncată pe perete cu mistria fără a fi netezită. • pl. -uri. /cf. tc. persan, âbruft „stropitul pămîntului cu apă”.
4. [CADE] BRUFT sbst. 🏠 Varul ce zidarul aruncă cu mistria pe peretele de tencuit.
5. [DLRLC] BRUFT, brufturi, s. n. (Mold.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria.
6. [DLRM] BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.
7. [Șăineanu, ed. VI] bruft n. lutul moale ce zidarul aruncă pe perete. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] bruft n., pl. urĭ (cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid.
9. [DOOM 3] bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
10. [DOOM 2] bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
11. [DER] bruft (brufturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL