1. [DEX '09] BRUDNIC, -Ă, brudnici, -ce, adj. (Reg.) Brudiu. – Brud[iu] + suf. -nic.
2. [MDA2] brudnic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: brud(iu) + -nic] 1-2 (Reg) Brudiu (1-2).
3. [DEXI] brudnic1 s.m. (reg.) Persoană care conduce un pod plutitor; brudar. • pl. -ci. /etimol. nec.
4. [DEXI] brudnic2, -ă adj. (reg.) Tînăr și necopt la minte; brudiu. • pl. -ci, -ce. /brud[iu] + -nic.
5. [CADE] ❍BRUDNIC adj. - BRUDIU: se alintă ca o copilă ~ă (NEGR.).
6. [DLRLC] BRUDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Regional) Brudiu. Dar unde-s brudnicii copii Și unde-s rîsetele lor? IOSIF, PATR. 8. Se alintă ca o copilă brudnică. NEGRUZZI, S. III 50.
7. [DLRLC] BRUDNIC1, brudnici, s. m. Brudar. Brudnicul cel vechi s-a mirat de asemenea plată, cum nu primise niciodată într-un veac de om de cînd trăia la acel vad. SADOVEANU, N. P. 151.
8. [DLRM] BRUDNIC2, -Ă, brudnici, -e, adj. (Reg.) Brudiu. – Din brud[iu] + suf. -nic.
9. [DLRM] BRUDNIC1, brudnici, s. m. (Reg.) Brudar. – Din brod + suf. -nic.
10. [Șăineanu, ed. VI] brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL