1. [MDA2] brucitură sf [At: NEAM. ROM. V, 564 / Pl: ~ri / E: bruci + -tură] Gaură făcută în pământ cu o brucă.
2. [Scriban] brucitúră f., pl. ĭ. Bortă făcută brucind: boabe zvîrlite în urma brucituriĭ (Neam. Rom. Lit. V, 564).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL