Definiție și ce înseamnă brucitură

1. [MDA2] brucitură sf [At: NEAM. ROM. V, 564 / Pl: ~ri / E: bruci + -tură] Gaură făcută în pământ cu o brucă.

2. [Scriban] brucitúră f., pl. ĭ. Bortă făcută brucind: boabe zvîrlite în urma brucituriĭ (Neam. Rom. Lit. V, 564).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRIGAM, -Ă, trigami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se căsătorește pentru a […]
1. [DEX '09] TRIGAMIE s. f. Situație în care se găsește o persoană trigamă; infracțiune […]
1. [MDA2] trigemelar, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr trigémellaire] […]
1. [DEX '09] TRIGEMEN, trigemeni, adj. (în sintagma) Nerv trigemen = a cincea pereche de […]
1. [DCR2] trigemeni s. m. pl.tant. Trei copii născuți deodată de aceeași mamă ◊ „Printre […]
[MDN '00] TRIGEMINAL, -Ă adj. referitor la nervul trigemen; trifacial. (< engl. trigeminal) Sursă: DEX […]
[MDN '00] TRIGEMINAT, -Ă adj. 1. în număr de șase, două câte două. 2. (despre […]
[MDN '00] TRIGEMINISM s. n. tulburare a ritmului inimii, care prezintă un puls trigeminat. (< […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro