1. [DEX '09] BRONZARE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza. – V. bronza.
2. [MDA2] bronzare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: bronza] 1 Acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul Si: bronzat (1), bronzaj (1). 2 Colorare în bronz (4) a unui obiect Si: bronzat1 (2), bronzaj (2). 3 (D. piele) Culoare arămie în urma expunerii la soare Si: bronzat1 (3).
3. [DEXI] bronzare s.f. Faptul de a (se) bronza. ♦ Acoperirea unui obiect cu un strat de vopsea de bronz. ♦ Înnegrirea pielii sub acțiunea vîntului sau a razelor solare. • pl. -ări. /v. bronza.
4. [DLRLC] BRONZARE, bronzări, s. f. Faptul de a (s e) bronza. 1. Acoperirea unui obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Pîrlire, înnegrire a pielii (sub acțiunea soarelui, a vîntului etc.).
5. [DLRM] BRONZARE, bronzări, s. f. Faptul de a (se) bronza.
6. [DN] BRONZARE s.f. Acțiunea de a (se) bronza și rezultatul ei; bronzaj. [< bronza].
7. [DEX '09] BRONZA, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.
8. [MDA2] bronza vt [At: DA / Pzi: ~ zez / E: bronz + -a] 1 A acoperi cu o pojghiță de bronz sau de ceva care imită bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A căpăta culoarea bronzului în urma expunerii la soare.
9. [DEXI] bronza vb. I. 1 tr. (compl. indică obiecte metalice, lemn etc.) A acoperi cu un strat subțire (de vopsea) de bronz pentru a proteja contra coroziunii sau pentru a da un aspect plăcut, un reflex metalic etc. 2 tr., refl. A deveni sau a face să devină arămiu; a (se) înnegri în urma expunerii la soare sau la vînt. ◊ Ext. (despre oameni). Un tînăr care se bronzează la soare. • prez.ind. -ez. /<fr. bronzer.
10. [CADE] *BRONZA (-zez) vb. tr. A da unui obiect culoarea bronzului [fr.].
11. [DLRLC] BRONZA, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt; cu privire la piele, p. ext. la persoane) A înnegri, a pîrli, a arde (făcînd să capete o culoare arămie, ca a bronzului oxidat). L-a bronzat soarele și vîntul. ▭ În mijlocul unei vii frumoase, un om puternic și sănătos, ars de soare și bronzat de toate vînturile. ANGHEL, PR. 56.
12. [DLRM] BRONZA, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt) A pîrli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.
13. [DN] BRONZA vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pîrli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].
14. [MDN '00] BRONZA vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)
15. [Șăineanu, ed. VI] bronzà v. a da coloarea bronzului.
16. [Scriban] *bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.
17. [DOOM 3] bronzare s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări
18. [DOOM 2] bronzare s. f., g.-d. art. bronzării; pl. bronzări
19. [DOOM 3] bronza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bronzez, 3 bronzează; conj. prez. 1 sg. să bronzez, 3 să bronzeze
20. [DOOM 2] bronza (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzează
21. [DE] BRONZÁRE (< bronza) s. f. 1. Procedeu de acoperire a unui obiect cu un strat subțire de bronz pentru a-l proteja contra coroziunii sau a-i da un aspect plăcut. ♦ Operație de acoperire a unei tipărituri proaspăt executate cu un strat de bronz, pentru a da literelor aspectul metalic și lucios al bronzului sau aurului. 2. Reflex metalic realizat pe suprafața pieilor tăbăcite, prin vopsire cu anumiți coloranți bazici.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL