1. [DEX '09] BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2).[1] – Cf. magh. fergetyü „roată”.
2. [MDA2] brighidău sn [At: H X, 108 / V: ~deu, ~idi~, burghi~, berghedău, birghideu / Pl: ~daie și ~dăie, ~deie / E: ns cf mg fergetyű] 1 (Mol) Bătător1 folosit la bătutul produselor lactate Si: brai, berdedeu, drugă, ferdideu, litcă, mâtcă, perdideu, roată. 2 (Reg) Mai pentru bătut pământul.
3. [DEXI] brighidău s.n. (reg.) Instrument folosit la bătutul produselor de lactate. • pl. -aie. /cf. magh. pergetyű, -tő.
4. [CADE] ❍BRIGHIDĂU (pl. -dae, -dăe) sn. Mold. 🐑 Băț care are la unul din capete o rotiță cu multe găuri și cu care se bate laptele în putineiu (🖼 599).
5. [DLRLC] BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Mold.) Băț care are la unul din capete un disc cu mai multe găuri, servind la bătutul laptelui sau al smîntînei în putinei, ca să se aleagă untul; bătător, mîtcă.
6. [DLRM] BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.
7. [Șăineanu, ed. VI] brighidău n. Mold. roata sau druga cu care ciobanii bat laptele închiegat. [Origină necunoscută].
8. [Scriban] brighidăŭ V. fercheteŭ.
9. [MDA2] birghidău sn vz brighidău
10. [MDA2] brididău sn vz brighidău
11. [MDA2] brighideu sn vz brighidău
12. [MDA2] burghidău sn vz brighidău
13. [CADE] DRUGĂ (pl. -ugi) sf. 1 Drug scurt: luînd o ~, îi trase cu dînsa vreo două, trei (PANN) ¶ 2 🐑 (PAMF.) = BRIGHIDĂU ¶ 3 ⛓ Fus mare de răsucit fuiorul, din care se face urzeală de țesut lăvicere, țoale, saci, etc.: torceam împreună cu dînsa... cîte o movilă de drugi de canură (CRG.); (P): baba bătrînă nu se teme de ~ groasă ¶ 4 🌿 Ștulete de porumb, ciocolău [srb. druga].
14. [Scriban] birghidăŭ V. fercheteŭ.
15. [Scriban] ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.
16. [DOOM 3] brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie
17. [DOOM 2] brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL