1. [CADE] BRICIU (pl. -ce, ‼ -ciuri) sn. Cuțit de ras (barba) (🖼 596): era așa de ascuțit, de tăia ca ~ul (ISP.) [vsl.].
2. [Șăineanu, ed. VI] briciu n. cuțit de ras barba. [Slav. BRIČI].
3. [DEX '09] BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĭ.
4. [MDA2] brici sn [At: CORESI, PS. 137 / Pl: ~ice / E: vsl брич] 1 Instrument cu limbă de oțel, foarte ascuțită, cu care se rade barba. 2 (Rar; îc) Buză~ Persoană tăioasă la vorbă.
5. [DEXI] brici s.n. Instrument din oțel, cu limbă foarte ascuțită și cu mîner, folosit la bărbierit. ◊ Compar. Vîntul, deși se mai potolise, tăia ca briciul (AGÂR.). • pl. -ce. /<sl. veche брнчь <bg. брич.
6. [DEX '98] BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu lamă de oțel și cu mâner. [Pl. și: briciuri] – Din sl. bricĩ.
7. [DLRLC] BRICI, brice, s. n. Instrument cu limbă de oțel, cu tăiș foarte ascuțit, care servește la bărbierit. Gura... zîmbea fără răutate, împresurată de un puf bălan pe care nu-l atinsese încă briciul. SADOVEANU, N. F. 54. ◊ (Metaforic) Frigul se face un brici de oțel. MACEDONSKI, O. 147. Timpul e frumos... adică soarele e splendid, dar vintul brici. ALECSANDRI, S. 154.
8. [DLRM] BRICI, brice, s. n. Instrument de bărbierit, cu limbă de oțel. [Pl. și: briciuri] – Slav (v. sl. bricĩ).
9. [Scriban] bricĭ n., pl. ce (vsl. bg. bričĭ). Cuțit de ras barba și mustățile. Acest cuțit taĭe ca bricĭu, taĭe foarte bine.
10. [IVO-III] briciu, -ce.
11. [DOOM 3] +brici1 (fam.) adj. invar., adv. (minte ~, a merge ~)
12. [DOOM 3] brici2 s. n., pl. brice
13. [DOOM 2] brici s. n., pl. brice
14. [MDO] brici, pl. brice
15. [DER] brici (brice), s. n. – Cuțit de bărbierit. – Mr. briți. Sl. briči (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 44; Cihac, II, 28; DAR; Philippide, II, 701); cf. alb. brisk, tc. biçak (› briceag).
16. [Argou] brici adj. invar., adv. excelent, formidabil.
17. [Argou] lame, brice și carice expr. de toate pentru toți, tot ce vrei și ce nu vrei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL