1. [DEX '09] BRIANȚĂ s. f. (Franțuzism) Strălucire. [Pr.: bri-an-] – Din fr. brillance.
2. [DEXI] brianță s.f. (fran.) 1 Strălucire. 2 Fig. Splendoare, măreție. Dă dovadă de prea multă brianță. • sil. bri-an-. pl. -țe. /<fr. brillance.
3. [MDN '00] BRIANȚĂ s. f. 1. strălucire. 2. (fig.) splendoare, măreție, pompă. (< fr. brillance)
4. [DCR2] brianță s. f. (franțuzism; livr.) Strălucire ◊ „A.B. [este] inteligent cu măsură (iată o supremă probă de electrificare interioară: să înțelegi și că uneori prea multă brianță strică).” Cont. 3 XI 78 p. 8. ◊ „[...] aparatul lui I.M. își dă drumul cu brianță, plutește peste livezi, peste câmpuri, parcă peste însuși spațiul mioritic [...]” R.l. 17 IV 80 p. 2 (din fr. brillance; DMC 1970; DEX-S)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL