1. [DEX '09] BRELOC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque.
2. [MDA2] breloc sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fr breloque] 1 Obiect (de podoabă) de care se poartă atârnate cheile. 2 Mică podoabă sau amuletă atârnată de gât, la ceas sau la brățară.
3. [DEXI] breloc s.n. Podoabă sau amuletă, de dimensiuni mici, care se poartă atîrnată la gît, la ceas, la brățară, la legătura cu chei etc. Lanțul greu de aur cu breloc la vestă (CĂL.). • pl. -uri. /<fr. breloque.
4. [CADE] *BRELOC (pl. -ocuri) sn. Obiecte mărunte atîrnate ca podoabă la lanțul unui ceasornic de buzunar, la o brățară, etc. (🖼 591) [fr.].
5. [DEX '98] BRELOC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară. – Din fr. breloque.
6. [DLRLC] BRELOC, brelocuri, s. n. (Rar) Podoabă de mică valoare (reprezentînd, de obicei, un animal sau un obiect în miniatură), care se poartă la gît (atîrnată de o panglică sau de un lănțișor), la ceasornic, la brățară etc. Pietre prețioase, brelocuri, Statui culcate pe socluri. BARANGA, V. A. 12.
7. [DLRM] BRELOC, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gît, la ceasornic sau la brățară (reprezentînd un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque.
8. [DN] BRELOC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gît etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque].
9. [MDN '00] BRELOC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque)
10. [Șăineanu, ed. VI] breloc n. scule de mică valoare ce se leagă de lanțul unui ceasornic.
11. [Scriban] *brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț.
12. [DOOM 3] breloc s. n., pl. brelocuri
13. [DOOM 2] breloc s. n., pl. brelocuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL