1. [CADE] BREIU sm. 🌿 1 Plantă anuală, înaltă de 20-60 cm., foarte răspîndită prin pădurile umbroase; face flori verzui și conține o materie colorantă albastră; mai poartă numirile de „breiu-de-pădure”, „slobonov” și „trepădătoare” (Mercurialis perennis) (🖼 590) ¶ 2 ~ sau ~-DE-CÎMP = TREPĂDĂTOARE1 [blg.].
2. [Șăineanu, ed. VI] breiu m. plantă întrebuințată în medicină ca purgativ (Mercurialis).[Origină necunoscută].
3. [DEX '09] BREI, brei, s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
4. [MDA2] brâie sf vz brei
5. [MDA2] brei sm [At: BRANDZA, FL. 176 / V: brâie, brie sf / E: nct] (Reg) 1 Plantă ierboasă cu flori verzui Si: brei-de-pădure, buruiană-câinească, slobonov, trepădătoare. 2 (Bot; îc) ~ de-câmp, ~-de-pădure, ~-de-pământ Trepădătoare. 3 (Bot) Împărăteasă.
6. [MDA2] brie sf vz brei
7. [MDA2] briu[1] sm vz brei
8. [DEXI] brei s.m. Compuse: (bot.; reg.) brei-de-pădure = plantă mică, erbacee, perenă, cu tulpina ramificată, cu frunzele opuse, avînd florile verzui și fructul în formă de capsulă, răspîndită în pădurile umbroase și folosită în medicina populară ca laxativ (Mercurialis perennis); brei-de-cîmp = trepădătoare (Mercurialis annua). • pl. brei. /<bg. брей.
9. [CADE] BRIU sbst. 🌿 – BREIU1.
10. [CADE] BRÎIE sf. 🌿= BREIU1.
11. [CADE] BURUIANĂ, ❍BURIANĂ (pl. -ieni) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă care crește, fără a fi cultivată, pe cîmp, pe locurile semănate, prin grădini, etc., iarbă rea, iarbă sălbatică, bălărie: îngrădirile se părăduesc, pămîntul s’acopere de buruiană VLAH.; buruiana crescuse naltă și abia se mai zărea în fund ODOB.; proverb: buruiana proastă crește și pe piatră sau buruiana rea crește și în drum; buruieni se găsesc și în grădina cea mai bună; se sperie de toate buruienile PANN., despre cineva foarte fricos, care se sperie și de umbra lui ¶ 2 Iarbă de leac, plantă întrebuințată ca mijloc de vindecare: chemă pe împărăteasă și-i dete buruienile să le fiarbă și să le bea ISP. ¶ 3 ~-CÎINEASCĂ1 – BREIU1; – ~-CÎINEASCĂ2 = TREPĂDĂTOARE1; – ~-DE-ABUBĂ = PĂPĂLĂU; – ~DE-CEAS-RĂU = VETRICE 1; – ~DE-CEL-PERIT= VENTRILICĂ1 – ~DE-CINCI-DEGETE, plantă ierboasă, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi, cu flori mari, galbene, dispuse într’un corimb la vîrful tulpinei; numită și „găinuță”, „gălbenușe” sau „scrîntitoare” (Potentilla recta) (🖼 679); – ~DE-DALAC-LĂSNICIOR; – ~-DE-FRIGURI1 TRAISTA-CIOBANULUI; – ~-DE-FRIGURI2 = LAPTELE-CUCULUI1; – ~-DE-FRIGURI3 👉 FRIG 5, BOGLARI; – ~-DE-IN = LINARIȚĂ; – ~-DE-LUNGOARE, BURUIANA-LINGOAREI = LEUȘTEAN; – ~-DE-NEGEI1, BURUIANĂ-MĂGĂREASCĂ AIOR2 ; – ~-DE-NEGEI2 = LAPTELE-CÎINELUI1; – ~ -DE-NEGEI3 LAPTELE-CUCULUI1;- ~-DE-TRÎNJI = IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ; – ~-PORCEASCĂ, plantă ierboasă cu rădăcina groasă, cu frunzele acoperite cu peri albi și aspri, cu flori galbene, dispuse în capitule (Ilypochoeris radicala) (🖼 680); – -PUCIOASĂ = IARBĂ-PUTUROASĂ; – BURUIANA-SURPĂTURII, mică plantă ierboasă, de un verde-deschis sau gălbue, cu flori verzui; numită și „boșoroagă” sau „,sincerică” (Scleranthus annuus) (🖼 681); -BURUIANA-VIERMELUI -PUNGULIȚĂ; – BURUIENI-DE-CEL-PERIT = VENTRILICĂ; – BURUIENI- DOMNEȘTI = VÎZDOAGĂ [sl. burjanŭ].
12. [DEX '98] BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.
13. [DLRLC] BREI s. m. 1. (Și în compusul brei-de-pădure sau breiul-părului) Plantă erbacee cu flori verzui, care crește prin păduri umbroase (Mercurialis perennis); buruiană-cîinească. 2. (Și în compusul brei-de-cîmp) Trepădătoare (Mercurialis annua).
14. [DLRM] BREI s. m. (Bot.) 1. Plantă erbacee cu flori verzui (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Bg. brei.
15. [Scriban] breĭ m., pl. tot așa (cp. cu vgr. brýon, mușchĭ, de unde și bg. breĭ, id. V. brionie, embrion). O plantă. V. mercurială.
16. [DOOM 3] brei (reg.) s. m., pl. brei, art. breii
17. [DOOM 2] brei s. m., pl. brei, art. breii
18. [DER] brei s. m. – Mușchi (Mercurialis perennis). – Var. brii, brie. Origine necunoscută. Este posibil să fie în legătură cu gr. βρύον, de unde brionia (Diculescu, Elementele, 484). Bg. brei (Candrea; Scriban) pare a proveni din rom.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL