1. [MDA2] brehnace sf [At: BIBLIA (1688), 369, 2 / V: ~hana ~, -hăn~, ~naie, ~nice / E: cf brehni] (Bot; reg) Uliu.
2. [CADE] ‡BREHNACE sf. 🐦 Specie de uliu.
3. [Scriban] brehnáce f., pl. ăcĭ (d. brehnesc). Un fel de ulĭ. – În Bz. -ácă, pl. -ace și ăcĭ. În biblia d. 1688 pl. -ace. Deci sing. -acă. Și -íce.
4. [MDA2] brehanace sf vz brehnace
5. [MDA2] brehănace sf vz brehnace
6. [MDA2] brehănaie[1] sf vz brehnace
7. [MDA2] brehnice sf vz brehnace
8. [DLRLV] BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stîncă vîrît … pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. // B: S-au rînduit spre hrana brehnacelor. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută.
9. [DAR] brehnace s.f. (înv.) un fel de uliu; erete.
10. [DLRLV] BREHNICE s. f. v. brehnace.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL