Definiție și ce înseamnă brehăi

1. [MDA2] brehăi v vz brehni

2. [MDA2] brahni[1] vi vz brehni[2]

3. [MDA2] brăhni[1] vi vz brehni

4. [MDA2] brâhni v vz brehni

5. [MDA2] brehău sm [At: CANTEMIR, IST. 71 / Pl: ~ăi / E: ucr брекхати] Câine care latră.

6. [MDA2] brehni [At: H I, 61 / V: brâhni, brehăi / Pzi: ~nesc / E: ucr брекхать] (Reg) 1 A lătra. 2 (D. căprioare și cerbi) A scoate un sunet răgușit și sacadat de spaimă. 3 A scoate sunetul produs de porci, atunci când se sperie Cf a grohăi, a guița. 4 A scoate sunete asemănătoare tusei. 5 (Pex; d. copii) A râde pe înfundate.

7. [CADE] ❍BREHNI (-nesc) vb. intr. Mold. A scoate un sunet ce seamănă cu un lătrat (despre căprior; despre porc, cînd se sperie; despre copii, cînd rîd pe înfundate) [rut. brechity].

8. [Scriban] brehăĭésc V. brehnesc.

9. [Scriban] brehăŭ m. Vechĭ. Cîne care brehăĭește.

10. [Scriban] brehnésc v. intr. (vsl. brehati, brehnonti, rus. brehátĭ, a lătra, a hămăi). Est. Rar. Hămăĭesc puțin (o dată saŭ de cîteva orĭ). Grohăĭesc speriat. Tușesc. V. tr. Trans. Împung cu vorba. – La Cant. brehăĭesc, hămăĭesc. V. chefnesc, blehăĭesc.

11. [DER] brehni (-nesc, -it), vb. – (Mold.) Exprimă sunetul scos de cîine, de cerb, de porc și, în anumite cazuri de om, cu accepțiile aproape exacte ale sp. gañir. – Var. brîhni, brehăi. Sl., cf. rut. brecháty „a lătra”, sb. bréchati „a scînci” (DAR). Var. brehăi, care apare numai la Cantemir, pare a fi rezultatul unei contaminări cu behăi. – Der. brehne, s. f. pl. (năluci); brehnace, s. f. (înv., uliu, probabil datorită croncănitului pe care îl stîrnește printre păsările din ogradă).

12. [DLRLV] BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii … prin somn ca cum ar scînci și ar brehăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. breháty. Vezi și brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehni.

13. [DLRLV] BREHĂU s. m. (Mold.) Cîine care latră. Pre dulăi și pre cotei și pre alalți brehăi, pre toți la un loc afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: brehăi + suf. -ău. Vezi și brehăi, brehăit, brehăitură.

14. [DAR] brehni, brehnesc, vb. I (reg.) 1. a hămăi, a grohăi 2. a înțepa cu vorba.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro