1. [DEX '09] BRĂZDAT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda.
2. [MDA2] brăzdat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: brăzda] 1-2 Brăzdare (1-2).
3. [MDA2] brăzdat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: brăzda] 1 Arat (cu plugul). 2 Care este marcat de urme Vz brăzda. 3 Ridat.
4. [DEXI] brăzdat, -ă adj. 1 (despre pămînt, terenuri etc.) Acoperit sau străbătut de brazde. Cîmpia brăzdată. 2 Fig. (despre fața omului) Acoperit cu cute, cu zbîrcituri; încrețit, ridat, cutat. Obrajii brăzdați de cîteva cute mari (CĂL.). • pl. -ți, -te. /v. brăzda.
5. [CADE] BRĂZDAT adj. 1 p. BRĂZDA ¶¶ contr. NEBRĂZDAT ¶ 2 Fig. Săpat, tăiat, scobit, sbîrcit: munți... cu creștetele ~e de puhoaie (CRG.).
6. [DLRLC] BRĂZDAT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde. Sub razele soarelui, cîmpia brăzdată îi juca acum ca o pînză argintie, slab tremurătoare. MIHALE, O. 529. 2. Fig. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit.
7. [DLRM] BRĂZDAT, -Ă, brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde. 2. Fig. (Despre fața omului) Zbîrcit, încrețit. – V. brăzda.
8. [Șăineanu, ed. VI] brăzdat a. 1. săpat în brazdă: drum brăzdat; 2. încrețit, sbârcit: față brăzdată.
9. [Scriban] brăzdát, -ă adj. Cu brazde pe el. Fig. Zbîrcit: față brăzdată.
10. [DEX '09] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
11. [MDA2] brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez~, brezdui / E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată, corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (În legătură cu fața) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.
12. [MDA2] brăzdi v vz brăzda
13. [MDA2] brăzdui v vz brăzda
14. [MDA2] brezda v vz brăzda
15. [MDA2] brezdui v vz brăzda
16. [DEXI] brăzda vb. I. 1 tr. A trage brazde cu plugul; (reg.) a brăzdui. ◊ (abs.) Sculîndu-se... plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda (SADOV.). 2 tr. (compl. indică dîre, urme etc.) A lăsa, a face. Barca brăzda urmele (SADOV.). ♦ (despre fulgere) A lăsa o urmă luminoasă pe cer. Fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdînd cerul (MIH.). ◊ Fig. Vorbele i-au brăzdat adînc sufletul. 3 tr., refl. Fig. A (se) zbîrci, a (se) cuta, a (se) rida. Ridurile îi brăzdau fața. 4 tr. Fig. (despre ape curgătoare, forme de relief, vehicule etc.) A străbate un teritoriu de la un capăt la altul (în întregime). Pîrîul brăzda cîmpul. • prez.ind. -ez. /brazdă + -a.
17. [CADE] BRĂZDA (-dez) vb. tr. 1 🚜 A trage brazde cu plugul: pluguri, rarițe, brăzdau pămîntul, parcă n’ar fi fost sdravăn (ISP.) ¶ 2 pr. anal. A face crestături adînci cu cuțitul, cu un obiect tăios ¶ 3 A lăsa urme adînci în pămînt (vorb. de roatele carului) sau pe suprafața apei (vorb. de o corabie); vorb. de fulger: fulgerele brăzdează cerul (LUNG.) ¶ 4 Fig. A săpa sbîrcituri (pe obraji).
18. [DEX '98] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
19. [DLRLC] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A trage brazde cu plugul. Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118. Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Fig. Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80. 2. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa dîră, urmă; a face făgaș, pîrtie. Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRIU, B. F. 64. Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105. Mama- pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8. ♦ (Despre fulger) A lăsa dîră luminoasă, a străbate luminînd (bolta cerească). Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506. Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se încreți, a se zbîrci, a face cute. Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133. – Variantă: (regional) brezda (RETEGANUL, P. IV 18) vb. I.
20. [DLRLC] BREZDA vb. I v. brăzda.
21. [DLRM] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dîră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbîrci. – Din brazdă.
22. [Șăineanu, ed. VI] brăzdà v. 1. a trage brazda cu plugul; 2. fig. a pătrunde: aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.; 3. a străbate în toate direcțiunile, a despica: fulgerele brăzdau cerul.
23. [Scriban] brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud).
24. [DOOM 3] brăzda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brăzdez, 3 brăzdează; conj. prez. 1 sg. să brăzdez, 3 să brăzdeze
25. [DOOM 2] brăzda (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL