1. [DLRM] BRĂNUIRE, brănuiri, s. f. Acțiunea de a brănui și rezultatul ei.
2. [DEX '09] BRĂNUI, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.
3. [MDA2] brănui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: nct] A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile.
4. [DEXI] brănui vb. IV. tr. (pop.; compl. indică piei tăbăcite) A îmbiba cu grăsimi topite, făcînd-o mai elastică, mai rezistentă și impermeabilă, pentru a fi folosită în scopuri tehnice. • prez.ind. -iesc. /etimol. nec.
5. [DLRLC] BRĂNUI, brănuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria pielăriei) A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie; unei operații de îmbibare cu seu topit la 80°. – Variantă: brenoi vb. IV.
6. [DLRLC] BRENOI vb. IV v. brănui.
7. [DLRLC] BRENOIRE s. f. v. brănuire.
8. [DLRM] BRĂNUI, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 80°.
9. [DN] BRENOIRE s.f. Operație de ungere a pieselor prin impregnare cu grăsimi în stare topită. [Pron. -no-i-. / după germ. Einbrennung].
10. [DOOM 3] brănui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiesc, 3 sg. brănuiește, imperf. 1 brănuiam; conj. prez. 1 sg. să brănuiesc, 3 să brănuiască
11. [DOOM 2] brănui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiesc, imperf. 3 sg. brănuia; conj. prez. 3 să brănuiască
12. [DE] BRĂNUÍRE (< germ.) s. f. Operație de impregnare cu grăsimi topite a pieilor tăbăcite pentru a le face mai elastice, mai rezistente și hidrofobe, în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL